joi, 31 iulie 2014

Snitele din vinete si cascaval.


Nush cum se face, dar mereu, la sfarsit de luna, constat ca mai am "x" retete de postat, "x" promisiuni de onorat. Asa am patit si luna asta. Desi am pornit cu elan, pe drum m-am impiedicat. Da` rau de tot, de n-am reusit sa ma dezmeticesc decat acum cand am vazut ca au inceput sa apara preparatele pentru Cutia misterelor . Ei, apoi, amu` sa te vad gospodino!! Si am luat lista cu ingredientele propuse de Maria si m-am uitat la ea lung si tâmp fără sorti de izbanda(nu ca ar fi fost greu, dar mi-a fugit si ultimul neuron activ) Din start am eliminat deserturile (la care-s zero barat) desi , har Domnului , aveai cu ce. Si uite-asa au iesit din schema pepenele, ciucalata, visinele si nucile. Descurca-te Monico cu vinete, ton , oua si cascaval (aista-i musai de pus in reteta ca-i vedetă ). Că, de bere nu-mi fac griji...o beau la urma toata :)

Colac peste pupaza...multam fain Mărie !!


Ingrediente:

2 oua de gâsca,
1 vanata,
100 gr cascaval, 
300 ml bere, 
200 gr faina grau,
sare, piper, 



Preparare:

Mai intai taiem vanata felii subtiri, o presaram cu sare si piper si o lasam 15 minute sa se odihneasca, adica sa transpire putin .

Intre timp pregatim aluatul. Punem faina intr-un bol apoi turnam berea putin cate putin, amestecand in continuu, pana obtinem o compozitie fina, fara cocoloase, de consistenta aluatului pentru pancakes .  Batem ouale si le punem peste faina. Condimentam dupa gust cu sare si piper.

Cascavalul il taim felii (jumatate din cantitatea de felii de vinata).

Din 2 felii de vanata si una de cascaval, facem un sandvis pe care-l tavalim prin aluat si-l punem la prajit in ulei incins. Cateva minute pe fiecare parte, pana prind o culoare aramie.

Se servesc calde.

Si Doamne cat de bune sunt....si cascavalul care se intinde...mmmmmm.... Merg de minune cu o salata de rosii de gradina si patrunjel proaspat. 










luni, 28 iulie 2014

Dulceata de visine



Ingrediente:

4 kg de vişine curăţate de sâmburi
2 kg de zahăr
zeama de la 2 lămâi /lime mari





Preparare:


Spalam visinele si le curatam de codite, frunze si alte impuritati.

Cu o rabdare de chinez batran, luam fiecare visina si scoatem sâmburii (le putem si numara ) dupa care le punem într-o cratiță mare, adăugăm peste ele zahărul și lăsăm așa până a două zi .

Așezăm cratița pe foc mic și lăsăm să fiarbă având grijă să adunăm spuma care se formează la suprafață (pentru asta trebuie sa fim mereu pe langa cratita) .

Amestecăm ușor, din când în când . Când visinele noastre se calmeaza si nu mai fac spume la gura oalei, adăugăm zeama de lămâie, si eventual cateva feliute de lamaie. Lasam la fiert, la foc mic, pana cand, odata facut testul picaturii, dulceata noastra ajunge la consistenta dorita.  Trebuie sa aveti in vedere si faptul ca dupa racire, dulceata va fi si mai "consistenta" decat atunci cand e calda. 

Turnăm dulceața fierbinte în borcane spălate și sterilizate .Închidem capacele ermetic și lăsăm borcanele cu gură în jos, învelite în pătură , până a două zi . Le etichetam si le aranjam frumos pe raftul din camara.



sâmbătă, 26 iulie 2014

Cas si Telemea de casa



E vara. E cald (sau, ma rog, ar trebui sa fie desi anul asta vara a fost mai mult toamna, cu ploi si vant) si nu prea ai chef de gatit. Dar ceva tot trebuie sa pregatesti. Daca nu pentru tine, macar pentru familie. Iar o salata de rosii si o bucata zdravana de branza alaturi pot face o masa completa. Si pentru mic dejun si pentru prans si pentru o cina lejera, la ceas tarziu in noapte. Si da, la noi, branza e la loc de cinste. Numai ca , de branza simpla ne cam saturasem, am zis sa trecem la un nou nivel si am ajuns la cas/telemea de vaca, home made. Va provoc sa o incercati. Ce ziceti?
 2 ingrediente = un deliciu


Ingrediente:
5 l lapte vaca (capra, oaie, bivolita...ce va place voua),
1/2 pastila sau 2 linguri cheag (de la farmaciile veterinare).


Preparare:

Incalzim putin laptele (daca e proaspat muls, daca nu, il fierbem si-l lasam la racit pana ajunge la o temperatura suportabila = faceti testul cu degetul sau cu picatura la incheietura mainii, ca atunci cand pregateam biberonul pentru bebe) si adaugam cheagul. Amestecam , acoperim cu un prosop curat / tifon si-l lasam la "odihnit" pentru aproximativ o ora. 

Cand s-a inchegat (o sa vedeti ca are consistenta unui iaurt cu zer pe langa el) luam vasul si-l incalzim putin. 

Amestecam energic, cu o lingura de lemn. 

Pregatim un vas in care punem un tifon (strecuratoare i se spune in zona mea)  in care vom face casul. 

Cu un castron  /cana luam laptele inchegat si-l turnam in tifon. Strangem tifonul  la gura (ca pe un sac) , il legam si-l punem la scurs pentru 3-4 ore, dupa care punem casul pe un gratar, iar deasupra lui asezam un fund / o farfurie plata si o greutate. Astfel, casul va lua o forma plata, frumoasa. Il mai lasam la scurs 2-3 ore. 

Si cam asta a fost . 
= CASUL =

Pentru telemea, intr-un vas punem cateva bucati din casul obtinut dupa procedeul de mai sus , il presaram cu sare grunjoasa si adaugam zer cat sa-l acopere. Lasam la sarat cateva ore si servim cu pofta. 

Merge de minune si in salate, in loc de feta. Va puteti juca cu aromele: puteti presara chilli, ierburi aromate, catve picaturi de ulei si ce va mai place. 




Aceasta postare merge la Provocarea secreta de iulie 2014, si este inspirata din bucataria dragei noastre Lili . Va invit si voi sa pasiti in Bucataria ei virtuala si sa descoperiti retete fel de fel, pentru toate gusturile si varstele. Si daca rasfoiti cu atentie, e imposibil sa nu va atraga deliciile culinare pregatite de Lili. Oricum eu sunt aici si va astept cu pareri. Si mai ales sa mi spuneti ce retete ati incercat si daca v-au placut. 


miercuri, 23 iulie 2014

O imbratisare virtuala cu arome de ceapa si usturoi


Imbratisarea virtuala din aceasta luna, o dedic doamnei Gina si blogului sau "pofta-buna" . Strasnica si minunata femeie. O iubesc pentru tot ce face. pentru simplitate, curaj si bogatie sufleteasca. Si sper sa ajung sa o cunosc vreodata-n viata. 

Ii urmaresc de multa vreme blogul cu retete minunate si super delicioase (nu le-am gustat niciodata, dar imi dau seama dupa poze, si mai ales dupa ingredientele folosite), insa luna aceasta a avut cateva postari  gen cununa de ceapa cuibul de randunele care mi-au ajuns direct in suflet. Asta, dupa ce mi-au dat un bobarnac puternic si mi-au adus aminte de tot ce e frumos, simplu si cu adevarat important. Radacinile noastre, locul de unde ne tragem.  



Nu stiu altii cum sunt insa eu imi  amintesc cu emotie de copilaria simpla, curata si fericita de care am avut parte. Acum o sa -mi spuneti ca seman cu Ion Creanga. Intr-o oarecare masura, semanam.

Sunt un copil crescut la tara, de  bunici, cea mai mare parte a timpului. SI am avut o copilarie minunata, plina de dragoste , de mangaieri si povete.

Fugitiv, prin minte, mi-au trecut cateva crampeie de copilarie. Si nu pot sa nu va spun si voua cam ce-am facut io cand copil eram si toata lumea era a mea. 

 Am fost cu vaca la pascut pe miriste, dupa ce combine uriase treierau graul. Priveam cu mirare si nesat cum din masinoiul mare curgeau rauri de grau in remorcile tractoarelor. Si cum in urma ramanea o perie de paie in care-mi zgariam picioarele, catarandu-ma pe balotii de paie.
Eram mai multi copii din sat. Ne adunam la un izvor si inventam fel de fel de jocuri, in timp ce vacile pasteau linistite in miriste.

Am fost cu merinde la lucratorii campului. Ca asa era datina. Rand pe rand, taranii se ajutau intre ei. Azi prasim la tine, maine adunam fanul la tine si tot asa. Iar "mosierul " la care se lucra, venea cu oalele cu mancare la oameni. Si o sticla de vin . Si toata-mi eram mandra cu basmaluta prinsa la spate si cosul cu turte coapte pe plita, invelite in stergarul alb. Si ce-mi mai crestea inima cand ma laudau :) .

Mergeam cu caruta (ce era aia masina, pe vremurile alea? LUX !!!) la moara din satul vecin, la adus iarba proaspata pentru animale, in padure dupa vreascuri sau dupa araci pentru rosiile din gradina. Iarna caruta se transforma in sanie, iar caiii purtal la gat salbe cu clopotei si snur rosu. Si zbura pe ulite.

Am baut lapte fiert in ceaunul de mamaliga sau crud, direct de la vacuta.Ma duceam cu ulciorul de lut, la mamaia si-mi mulgea lapticul pe care-l beam cu nesat, in urma ramanandu-mi doar mustetile de spuma. Si tataia chicotea "pis-pis hai si sterge-i mustatile strengaritei". Si-i saream in gat strangandu-l cu dragoste.

 Aveam grija de closca cu pui, le dadeam crupe si apa, o fugaream cu tot cu pui la poiata cand venea ploaia...si daca ramanea un puisor si-l uda, il inveleam in prodop si-l tineam in san la caldura pana se usca..., trageam pisica de coada (la propriu) si adunam toti cateii abandonati (asta inca o fac). 

In vacante, bateam mingea cu baietii si fetele din mahala, sau jucam ratele si vanatorii cat era ziua de lunga, starnind tot colbul de pe ulita. Saream coarda. Jucam baba-oarba... Si seara , ma inbaia mamaia in balia rotunda, de tabla, cu apa incalzita la soare.

Ba...am fost si la furat cirese, porumb si palarii de floarea soarelui. Aveam genunchii zdreliti si fata arsa de soare, dar eram fericita. 

Seara, tataia imi citea din biblie, din cartile de povestiri istorice sau imi spunea povesti din razboi si il ascultam cu urechile ciulite si ochii mari. Si ma minunam . Si-i puneam o mie de intrebari despre cum si-a pierdut urechea secerata de baioneta dusmanului, iar el imi raspundea de fiecare data cu o voce calda si linistita. Nu stiu daca l-am vazut vreo data nervos (lucru pe care nu-l pot spune si despre mine, adultul de azi. Recunosc ca uneori ma stropsesc la marmota din dotare cand intreab de zeci de ori "da` de ce? dar unde e? ce face x?")

Si toate acestea m-au ajutat sa fiu omul de azi. 


De mult nu am mai rememorat anii copilariei. M-am lasat dusa de cotidian, de viata agitata, de tehnica moderna, de tot.... Insa mi-as dori ca toti sa aiba parte de o copilarie ca a mea. Nu cu tablete, iphoane si alte minunatii de la cateva luni, cand abia isi taraie scutecele. Si incerc sa-i ofer si marmotei mele bucuria de a trai "la tara" , de a alerga desculta prin iarba, de a topai prin baltoace...de simplitate si puritate. Atat cat se poate . Si in mare parte reusesc. 

Insa Gina, prin postarile sale minunate, m-a purtat in trecut.
 Si pentru asta ii multumesc. !!!! 
Si o imbratisez cu drag !!!!

Si mai jos va las cu o cununa de ceapa si una de usturoi, impletite zilele trecute. 
In amintirea copilariei. 





Cununile (de ceapa sau usturoi) se fac relativ simplu. Scoti ceapa / usturoil din pamant, o lasi 2-3 zile la zvantat (cu tot cu codite) . 

Cureti ceapa/usturoiul de pamantul uscat, si de cojile nastrusnice. Tai cozile cam de vreo 4-6 cm si te apuci de impletit . Pentru o rezistenta mai mare puteti folosi un fir de sfoara. Si impletesti , ca la cositele Ilenei Sanziana . Incepi cu 3 cepe/usturoi in varf, impletesti, mai adaugi o ceapa/un usturoi si inca una/unul si tot asa. 

Usturoiul meu e mai mustacios, dar asa mi-a zis baba Anica (vecina din gard) sa-l las , ca rezista mai mult. Ca eu vroiam sa-l tund si sa-l cosmetizez cum vazusem la piata. Si am ascultat-o ca doar de-o viata impleteste cununi de ceapa si usturoi si le pastreaza in pod, atarnate de grinda. 



Gazda Provocarii "virtual hug" este Stefania care pe 15 august  ne va incanta cu o parada minunata la care va asteptam pe toti. 

marți, 22 iulie 2014

Limonada cu capsuni


Oricat de buna si de racoritoare ar fi limonada, la un moment dat unii se satura de ea.  Si cum cel mai mic dicteaza de ceva vreme in familia noastra , si " vlea alt tuc, ca de asta am baut si ieli "  m-am gandit sa reimprospatez putin limonada clasica.


 Ingrediente:

5 lamai (cam 500 gr),
5 capsuni,
5 linguri miere de albine ,
1 l apa,


Preparare:

Stoarcem lamaile . Amestecam sucul cu mierea de albine.

Capsunile le spalam si le zdrobim la blender, dupa care le adaugam peste zeama de lamaie. Omogenizam.

Adaugam apa si amestecam energic.

Daca va doriti o limonada mai colorata, cresteti cantitatea de capsuni. 

O puteti servi cu menta proaspata si gheata, in zilele toride. 

Si daca o vreti si piscacioasa, puteti folosi apa minerala. 

Simplu. Rapid. Racoritor. 




vineri, 18 iulie 2014

Cartofi noi, la cuptor, cu unt si marar


Pentru azi va las in compania celor mai simpli cartofi din cati poti prepara. Dar si cei mai deliciosi. Prima data am mancat cartofi copti, acum o mie de ani, la majoratul unei bune prietene.  Pfuoiii ce s-a mai distrat pe seama mea cand am sunat-o la vreo 2 zile dupa petrecere sa-mi dea reteta de cartofi.
" - Reteta !!?? Ce reteta fata??
- ...de cartofi...
-- Hi, hi, ha -ha...
-  Huh??!! Ce e...??
- Pai nu-i nici o reteta. Fierbi cartofii apoi ii bagi la cuptor cu unt.
-Hai fataa, nu fi aiurea. Zi-mi si mie cum se fac...." si discutia a mai continuat cateva minute in sensul asta, adicatelea pan` am priceput io ca e chiar foarte simplu de facut...
Si de atunci nu ratez niciodata cartofii noi, de marimea nucilor, pentru a-mi reaminti gustul dar si pentru a-mi starni amintirile din tinerete. 


 Ingrediente:

500 gr cartofi noi (cu cat mai mici cu atat mai bine),
1 legatura marar,
100 gr unt, 
sare, piper.

Preparare:

Cartofii se spala foarte bine, apoi se pun la fiert pentru 15 minute.

Se scot din apa in care au fiert, se condimenteaza dupa gust si se aseaza in tava.

Peste cartofi adaugam untul si dam la cuptor pana prind o culoare aramie.

Presaram peste ei marar verde tocat marunt si servim .

Sa te lingi pe deste nu alta.



miercuri, 16 iulie 2014

Flori de dovlecel umplute cu sardine


Daca acum ceva timp imi spune cineva ca voi manca flori de dovlecel as fi zis ...nooo, niciodata. Intre timp insa am mancat si flori de salcam si frunze de papadie si de ridiche (dand click pe cuvantul colorat veti ajunge la reteta) deci lucrurile s-au mai schimbat. Am evoluat cu s-ar zice :)) Si daca tot am experimentat multe si marunte, am zis ca a venit si randul florilor de dovlecel. Asta, dupa ce m-a ispitit o amica, povestindu-mi cat de bune sunt.  Zis si facut.  Acum e acum. Tre` sa ajung in gradina, dupa ce scap de ochiul de vultur ce pazeste recolta de bostani. Nu de alta, dar cele 12 flori culese inseamna mai putin cu 12 dovlecei in productie :)) . 


 Ingrediente:

12 flori de dovlecel, 
12 sardine,
12 felii de mozzarela,
2 oua,
2 linguri faina, 
100 ml bere, 
sare, piper.


Preparare:

Batem ouale cu un praf de sare si putin piper, adaugam berea si faina si omogenizam. 

Spalam florile de dovlecel, rupem cu grija pistilul si le lasam la uscat pe un prosopel de hartie. 

Luam fiecare floare si in interiorul acesteia punem o sardina si o felie de mozzarela. 

Trecem florile prin aluat si leprajim intr-o tigaie cu ulei incins. 

Le asezam din nou pe un prosopel de hartie, de aceasta data pentru a indeparta surplusul de ulei, si le servim.


luni, 14 iulie 2014

Clatite cu ciocolata si capsuni



 Daca pentru unii clatitele sunt un desert rapid si usor de facut, pentru mine sunt un cosmar. Niciodata nu-mi ies cum trebuie ... ba-s prea groase, ba prea arse, ba se rup, ba se lipesc cand vreau sa le intorc...sa nu mai vorbim de faptul ca intai "stric"4-5 clatite pana reusesc sa coc una. Cat despre intorsul prin metoda aruncatului...nici o sansa...toate ajung pe jos . Si cu toate astea, din cand in cand ma incumet sa fac clatite.


 Ingrediente:

5 oua,
600 ml lapte,
200 ml apa minerala /sifon,
vreo 300-350 gr faina,
coaja de portocala rasa,
esenta de portocale,
5 linguri zahar, 
ulei pentru prajit.

crema de ciocolata, 
capsuni.


Preparare:

Cu un tel, bateti bine ouale cu esenta , coaja de portocala si zaharul. 

Adaugam faina, treptat, cate o lingura. Omogenizam si mai adaugam o lingura de faina pana obtinem o compozitie destul de groasa greu de amestecat. 

Acum incepem sa adaugam treptat laptele si apa /sifonul. Amestecam cu spor pana obtinem un aluat lichid, fara cocoloase de faina . Consistenta e asemenatoare cu cea a  sucului natural de fructe facut la storcator. Daca vreti sa faceti clatite mai groase, fie reduceti cantitatea de lichide fie puneti mai multa faina. 

Eu fac aluatul "din ochi" cum se spune. Cantitatile nu sunt batute-n cuie. Puteti pune mai putine oua, sau doar apa /sifon in loc de lapte, sau mai multa apa si mai putin lapte. Clatitele vor iesi la fel de bune. Nu va recomand insa, sa puneti prea mult zahar. Acesta se caramelizeaza la copt si in locul unor clatite blonde veti obtine unele negricioase.

Booon, acum puteti trece la copt clatitele. 

Punem tigaia la incins pe flacara aragazului si o ungem cu ulei folosind un penson / pana de gasca cum avea mamaia mea. Imi amintesc si acum acele pene legate si folosite fie la uns cozonacii , fie la uns tavile. ce penson, ce smecherii de silicon.....

Cand tigaia e incinsa (sfaraie uleiul) , cu un polonic turnam aluatul in tigaie si o rotim sa se distribuie uniform pe toata suprafata. 

Cand marginile clatitei devin aurii , cu o spatula de lemn o intoarcem pe partea cealalta. O mai lasam foarte putin dupa care o rasturman pe o farfurie. 

Ungem din nou cu un strop de ulei, punem un nou polonic de aluat ..si tot asa pana se termina aluatul din castron. 

Din cand in cand mai amestecati compozitia, pentru-ca faina are prostul obicei de a se lasa pe fundul vasului.

Ungem fiecare clatita cu crema de ciocolata peste care presaram felii de capsuni . Le impachetam  / rulam dupa moft si savuram cu pofta. 


Aceasta reteta este dedicata copiilor (asa cum cere tema) si merge la Campania de sarbatoare din aceasta luna. Iata si dovada ca al meu copil le adora. Dar nah, ce copil nu iubeste ciocolata ??!!??


vineri, 11 iulie 2014

Snitele de dovlecel / Dovlecei pane


Azi ...fara carne :D. Doar niste dolvecei pane. Deliciosi. Si pot inlocui cu succes snitelul de pui. Si daca mai zvarli alaturi de ei un sos de iaurt cu usturoi si marar....Pan` aici ti-a fost. Sau poate n-or sa va placa, desi mi-e greu sa cred. 


Ingrediente:
1-2 dovlecei,
4 oua,
3 linguri faina de grau,
3 linguri faina de porumb / pesmet
sare,piper

sos:
200 ml iaurt,
2 catei usturoi,
4 fire marar verde,
sare, piper.


Preparare:

Curatam dovleceii si-i taiem felii. Daca sunt prea micuti, pot fi feliati ppe lungime, pentru a nu ne chinui cu rondele mici-mici. 

Se presara sare peste feliile de dovlecel si se lasa cateva minute. Astfel surplusul de apa va fi eliminat si la prajit nu vor fi probleme. 

Batem ouale cu un praf de sare si piper. 

Amestecam cele doua feluri de faina, pe o farfurie. 

Punem tigaia la incins. 

Luam fiecare felie de dovlecel si o trecem intai prin ou , apoi prin faina, iar prin ou, iar prin faina si la final prin ou. Asezam snitelul frumusel in tigaie, il lasam 1-2 minute pe o parte, il intoarcem, il mai lasam 1-2 minute apoi il scoatem frumos pe un servetel absorbant, pentru a elimina surplusul de ulei. 

Cat se odihnesc smecheriile astea pane, pregatim sosul. 

Tocam mararul  si adrobim catelul de usturoi. Le adaugam peste iaurt. Condimentam cu putina sare si piper si amestecam. 

Asezam totul pe farfurie si servim. 



Reduceri masive in luna cadourilor doar pe Portokal.ro