4. Kadia a pregatit un delicios tort de biscuiti cu iaurt si zmeura de pe blogul Furnicutzei (adica al meu) . Trebuie sa recunosc ca atunci cand am vazut reteta am ezitat...si m-am intrebat cateva clipe cand am gatit eu asa ceva. Multumesc !!
Pe ultima suta de metri am aflat si eu de provocarea lansata de Oriflame , colectia "The one". Si cum era sa nu particip?
De ce vreau sa primesc noul brand de machiaj Oriflame? Simplu: pentru-ca niciodata nu am destule. Oricat de multe cosmetice as avea in geanta sau , pe etajera de la baie, sau in dulapul cu "provizii" niciodata nu sunt DESTULE . Mereu mai trebuie cate ceva. Ba o crema noua, ba un rimel pentru volum, ba rujul ala roz ca se asorteaza cu noua rochita.Sa nu mai vorbim de oja cu nuante primavaratice. Sau de fondul de ten atat de necesar. Si tot asa.
Si trebuie sa recunosc ca oricat de suparata, nervoasa sau obosita sunt apelez cu incredere la geanta de cosmetice. Fondul de ten e mereu un prieten de nadejde. Si face perechea ideala cu maria sa Rimelul.
Deci da, mereu voi dori sa incerc noi produse cosmetice. Pentru a-mi pastra starea de spirit pozitiva, pentru a fi cocheta si de ce nu, pentru a atrage priviri invidioase sau de admiratie. Fie ele si de la femei .
Si nu in ultimul rand imi doresc sa incerc noul brand The One pentru a-mi face un cadou deosebit.
Aici puteti vedea o scurta prezentare a noului brand The One.
Am racit. Acum primavara. Dupa ce toata iarna m-am tinut baţoasă si-am fugarit toti virusii a venit si randul meu. Am racit. Da" raceala nene nu gluma. Cu tuse de toate felurile, nas infundat, raguseala, dureri de gat, frisoane, stari de ameteala si lesin...n-am ratat nimic. Dupa ce-am dat un pumn de bani si am testat mai toate pastilele si siropurile minune, am aflat de ceaiul miraculos de ghimbir. L-am testat si pot sa spun ca functioneaza. A doua zi eram pe picioare. Nu chiar nouă dar muuult mai bine .... Iar pentru asta ai nevoie de 3 ingrediente (relativ ieftine in comparaţie cu hap-urile): ghimbir, miere si lamaie.
Ingrediente: ghimbir (vreo 4 cm), 2 linguri miere de albine, 1 litru apa.
Preparare:
Se pune apa la fiert.
Ghimbirul se curata de coaja si se razuieste.
Cand clocoteste apa, se adauga ghimbirul si se opreste focul. Amestecam energic si acoperim vasul . Dupa 5 minute, strecuram lichidul, adaugam mierea de albine si servim.
Se poate adauga si zeama de lamaie.
Daca esti racit trebuie sa-l bei cat mai fierbinte (chiar cu riscul de a te frige la limba), insa face minuni. Ajuta la ameliorarea imediata a durerilor de gât şi a tusei seci sauproductive
Pentru improspatarea respiratiei dupa masa, trebuie consumat rece (eventual si cu 2-3 cuburi de gheata si ceva menta proaspata).
Atentie !!! Cica este si un puternic afrodisiac. Cum cine?? Ghimbirul. :)
Luna aceast am avut onoarea de a fi gazda Provocarii secrete , iar la rasfoit mi-a revenit blogul Kadiei . O stiu-virtual vorbind, iar blogul ei se afla in vizorul meu zilnic. Strasnica fata, va spun. O iubesc. Ador cum scrie despre ale sale calatorii si aventuri in lumea larga, despre ce a mai citit in ultima vreme, despre tot ce o inconjoara. Despre Mfc nici nu mai vorbesc...pur si simplu ..."fara cuvinte" :) .
Dar cum provocarea aceasta e una culinara, am revenit la partea de retete . M-am sucit, m-am razgandit, am bombanit printre dinti ca are atatea retete minunate si eu nu ma pot hotari ...pana cand am ajuns la sectiunea "painici". Aici...si mai mare dezmatul. Fel de fel de bunatati, care mai de care mai apetisante. Dupa ce le-am studiat pe fiecare in parte, m-am oprit la painea cu seminte. Surpriza...nu avea detalii gen ingrediente, mod de preparare, etc. Asa ca am ales sa fac o paine cu iaurt si seminte. Ce a iesit??? Iata, rogu-va priviti :
Ingrediente: 250 gr faina alba de grau, 250 gr faina de secara, 230 ml apa, o lingura de seminte de floarea soarelui, 1 lingura sare, 200 ml iaurt, 2 linguri ulei, 1 lingura zahar, un plic de drojdie uscata. 1 ou pentru uns.
Preparare:
Am pus ingredientele uscate in vasul pentru framantat. Am facut o adancitura si am pus ingredintele lichide.
Am framantat pana am obtinut o coca nelipicioasa, apoi am acoperit si am lasat la dospit cam o ora. Daca e nevoie, mai puteti adauga putin ulei, in timpul framantarii.
Dupa ce a crescut , am impartit aluatul in doua parti egale. Fiecare bucata am impartit-o in alte 6 bucati (tot egale) din care am facut sase snururi. Am impletit painicile dupa modelul din filmuletul de mai jos (cam de pe la sec. 0.25 incolo)
Am asezat in tava, am uns cu oul batut si am presarat cateva seminte si am dat la cuptorul incins aproximativ 30 minute.
E delicioasa. Aburinda, pufoasa, rumena si aerata ... Calda. Abia ascoasa din cuptor. Sa nu mai vorbesc de senzatia oferita atunci cand rupi cate o bucata...mmmm....incercati?
" - Stii, vecinii au puss deja friptura de miel la marinat . Avea si mere prin ea.
- Serios?? Pai stai ca imediat o pregatesc si eu. Numai sa termin aici...."
Cam asa a inceput ziua de sambata in familia noastra. Cu invidie pe harnicia vecinilor. Dar si cu promisiunea ca ne vom harnici si noi :D
Si m-am indreptat agale spre bucatarie, pe drum, aruncand o privire in camara, una prin frigider culminand cu un popas in fata ligheanului cu carne de miel, scarpinandu-ma in crestetul capului si intrebandu-ma " - pai , eu ce friptura fac? simpla? cu putin usturoi si tusti la cuptor cu ea? .... neee...tre` sa experimentam" . Si-am purces la treaba.
Ingrediente: 1 kg carne de miel (coaste, ceva pulpa, muschi...ce va place), 1 mar galben, 200 ml bere blonda, 50 ml ulei, 2 fire usturoi verde, 2 fire cimbru verde (merge si uscat), 1/2 lingurita seminte chimen, 1/2 lingurita nucsoara, cateva boabe piper verde, sare.
Preparare:
Se curata carnea de miel de toate partile albe (pielita) si de grasime (cica astea dau gustul ala de carne de miel / oaie de care fuge toata lumea ), apoi se spala bine, pana ramane apa curata.
Se aseaza intr-un vas cu capac. Se toarna berea si uleiul. Usturoiul se taie marunt si se adauga peste carne impreuna cu restul mirodeniilor.
Punem si marul taiat marunt (pai ce, numai vecinii sa manance carne de miel cu mar?? ).
Amestecam bine sa acoperim de arome toata coarnea. Punem capacul si dam la rece pana a doua zi.
Transferam carnea din vas in tava de cuptor. O lasam la copt cam o ora. Ca sa fiti siguri incercati cu furculita. Daca are o culoare placuta si e frageda, e gata. O puteti servi.
Merge de minune cu putin mustar iute / cu hrean.
Iar marul...?? Delicios, ce mai !! Se potriveste de minune cu carnea de miel. Pe cuvant !
Pofta buna.
PS: am mereu senzatia ca retetele mele sunt cam scurte si parca le lipseste ceva (am vazut si incercat retete cu explicatii kilometrice si parca par mai ...atragatoare) . Voi ce spuneti? Ar trebui sa schimb stilul? SA fie...nu stiu...altceva?
Din Cartea de bucate aromate am ales sa prepar un Ostropel de ciuperci cu mamaliguta. Si o spun cu mana pe inima ca a fost o alegere inspirata. Chiar daca e o reteta de post, asa cum ne cerea Iuliana, gazda Provocarii "Week-end cu spor" lansata de Stefania, a fost super delicioasa. Desi am mai preparat aceasta reteta, mereu o numeam "ciuperci cu bulion si mamaliga" si niciodata nu m-am gandit sa-i spun ostropel. :)
Ba, sotul din dotare m-a intrebat "ai facut tu ciupercile? " si-i zic " nu" , la care el "ar fi culmea sa mai faci si ciuperci, ai fi o comoara pe langa casa" . Intelesesem la ce se referea...i-a placut mult gustul, dar ne-am amuzat un pic....
Ingrediente:
1 kg de ciuperci,
3-4 căţei de usturoi,
3 fire ceapa verde,
3-4 roşii proaspete (sau din conservă) -spune reteta originala.
Eu am folosit 3 linguri de gogosari in sos,
3 linguri de ulei,
sare, piper,
3-4 fire pătrunjel verde.
Preparare:
Am curatat ciupercile de pielita, le-am spalat si le-am pus la calit intr-o tigaie cu cele 3 linguri de ulei. Peste ele am adaugat si ceapa verde taiata rondele mici si cateii de usturoi curatati si zdrobiti .
Dupa vreo 3 minute am adaugat 1 pahar cu apa (vreo 100 ml) si am lasat la fiert aproximativ 20 minute .
Am adaugat gogosarii in sos (dupa cum spuneam, reteta originala cere rosii uscate/proaspete/ in sos, insa eu n-am avut prin casa, de la aprozar am uitat sa cumpar si lenea nu m-a lasat sa mai fac un drum la magazinul de la colt, deci am improvizat) . si am mai lasat la foc mic cam 5 minute.
Am facut rapid si o mamaliga zdravana, ca nu putea lipsi de langa aceste bunatati. Cum? Simplu. Am pus ceaunul de tuci cu 1,5 litri apa, 1/2 lingurota sare si un praf de faina de porumb pe aragaz. Cand a inceput sa fiarba, am inceput sa presar faina si saamestec in acelasi timp. Dupa ce am pus cam 250 gr faina am adaugat si 2 linguri de ulei si am lasat la fiert cam 15 minute. Am rasturnat-o apoi pe platou. Aburinda, atragatoare.
Inainte de servire am tocat marunt patrunjelul si l-am presarat peste ciuperci.
Anul trecut, am experimentat un nou model de pasca (ca si aspect exterior) insa am pastrat reteta de aluat si umplutura. Probabil si anul acesta voi merge pe acelasi model, cu "paturica" de aluat pentru crema de branza din interior, care astfel ramane moale si cremoasa mai multe zile . Va provoc sa incercati si voi.
Ingrediente: Pentru aluat: 400 gr faina, 25 gr drojdie proaspata, 130 gr zahar, 2 oua , 125 ml lapte caldut, coaja de la o portocala 1 plic zahar vanilat, ulei (aprox. 150 ml) Umplutura: 250 gr branza proaspata de vaci, 2 oua, 4 linguri zahar, 1/2 fiola rom, 1 plic zahar vanilat, 150 gr stafide pt.uns: 1 ou
Preparare
Intr-un bol, punem faina, facem o adancitura in mijloc si punem drojdia topita in laptele caldut. Adaugam si restul ingredientelor (mai putin uleiul). Amestecam pana la omogenizare.
Cand obtinem un aluat lipicios adaugam putin ulei. De aici framantam, turnand ulei din cand in cand pana obtinem un aluat nelipicios.
Acoperim cu un prosop si lasam la crescut / dospit (intr-un loc ferit de curent) cam jumatate de ora.
Intre timp pregatim umplutura.
Punem branza intr-un castron , adaugam ouale, stafidele, zaharul si esentele. Omogenizam.
Pudram masa de lucru cu faina.
Impartim aluatul in 3 bucati mari si una mica(cam de marimea pumnului).
Din cele 3 bucati de aluat intindem 3 foi rotunde (din care 2 de marime egala si una mai mare putin).
Din bucata mica de aluat intindem o foaie subtire, din care decupam 5 frunze si o floare.
Floarea o facem astfel: taiem un cerc in aluat (cu un pahar) apoi o crestam cu varful cutitului.
Intr-o tava rotunda tapetata cu hartie de copt sau cu unt /ulei si faina asezam prima foaie de aluat. Asezam apoi jumatate de umplutura de branza. Asezam a doua foaie de aluat, apoi restul de umplutura de branza.
Asezam ce-a de-a treia foaie de aluat (cea mai mare) ale carei margini le va acoperi pe cele de dedesubt.
Decoram cu frunzele din aluat , dupa imaginatie. Ungem cu oul batut cu o lingura de si dam la cuptorul incins in prealabil, pentru aproximativ 40 min (pana se rumeneste frumos).
Luna aceasta am avut onoarea sa gazduiesc Parada imbratisarilor virtuale aka "virtual hug" lansata acum ceva timp de Cristina . Si uite asa am re-descoperit oameni dragi carora le multumesc ca m-au primit in casutele lor virtuale (care de voie, care de nevoie ).
Au transmis imbratisari virtuale una mai motata ca alta (in ordinea numerelor de pe tricou):
Am primit invitatia Dianei de a participa la Sunday Lunch cu bucurie si emotie. O urmaream de mult si prin articolele postate patrundeam in familia fiecarui participant. Cu grija, cu teama de a nu fi descoperita si de a nu fi izgonita de la masa de duminica, din sanul familiei, le citeam povestile pe nerasuflate si pentru cateva minute le traiam viata.
Dar iata ca a venit si randul meu. Emotiile sunt si mai mari . Degetele imi tremura pe taste. Ce sa scriu ? Am atatea amintiri, atatea povesti . Ce inseamna pentru mine Masa de duminica ? Familie. Traditie. Dragoste . Si certuri uneori. Totul..
Tema, Sunday Lunch, mi-a trezit amintiri placute si pastrate cu grija intr-un colt de suflet. Dar, in acelasi timp m-a facut sa realizez, inca o data, ca mesele in familie (fie ea restransa sau extinsa) sunt cele mai frumoase. De parca nu stiam !!
Si am mai realizat, ca de-a lungul timpului, liantul meselor noastre de duminica a fost painea.
Mi-am amintit de mesele de duminica de la bunici. Cand dupa mersul OBLIGATORIU la biserica, ne strangeam in jurul mesei, spuneam o rugaciune (de obicei eu spuneam "Tatal Nostru" si mereu se lasa cu dojeni la adresa mea ca nu puteam sa-l recit ci il cantam cum invatasem la biserica) iar bunica (mamaia cum ii spuneam eu) scotea din stergar painea neagra plamadita de sambata seara (ca duminica e zi sfanta) si incalzea (la plita sobei sub care ardeau vreascurile) ciorba si friptura din "cocosul ala nazbatios care te tot fugarea prin ograda mamaie". Erau acele vremuri cand mancai carne doar duminica. In restul zilelor imbucai ce gaseai pe masa. Uneori doar paine cu ceapa. Sau o bucata de mamaliga rece.
Timpul a trecut, bunicii s-au dus.
Urmand cursul timpului, mi-am amintit si de mesele de duminica de la parinti (destul de rare, pentru-ca tata lucra "in ture" si foarte multe duminici le petrecea la munca) din mica noastra familie (eu, mama si tata) cand de pe masa noastra nu lipsea painea facuta in casa, calda, aburinda ce te facea sa te simti "acasa". Adesea o priveam pe mama cum framanta. Uneori o ajutam turnând uleiul sau tinând ligheanul. Ma facea sa ma simt importanta, sa simt ca muncesc si eu., desi acum imi dau seama ca se descurca foarte bine si singura. Si de fiecare data imi rasuna in urechi vocea ei calda si blândă "învaţă mamă, ca o sa-ţi vina si ţie rândul" . Si din mâinile ei iesea (si inca iese) painea aia imbietoare pe care nu ma puteam abtine sa nu o rup, uneori doar sa o necajesc pe mama care-mi spunea mereu "ia mama si o taie cu cutitul, sa fie frumos" si sa-l aud pe tata care-mi lua apararea mereu (chiar si acum la 1000 ani cati am) :"lasa-o femeie in pace, ca doar Dumnezeu a rupt nu a taiat ".
Multe s-au schimbat de-a lungul vremii, eu am crescut, parintii au imbatranit, au devenit bunici, insa painea calda framantata cu dragoste sta si acum pe masa noastra de duminica. In duminicile in care reusim sa fim toti acasa (adica eu, sotul si scorpiuta din dotare ), pentru-ca si sotul (asemeni tatalui) are un job tot "in ture" si multe duminici le petrece la munca, pe masa noastra, strajuieste cu dragoste painea de casa. Paine pe care azi o fac eu (da, de multe ori trisez si las masina de framantat sa-si faca treaba, insa atunci cand framant apare si fie-mea murmurand "mami adut si eu" si ma revad pe mine tinand ligheanul mamei), paine care-mi uneste familia, paine care sper sa duca mai departe traditia meselor de duminica. Si sper sa lase amintiri placute si in sufletul copilului meu.
O sa va redau si voua una din retetele de paine de pe masa noastra. De data asta, paine de casa cu ghimbir confiat.
Ingrediente (pentru o paine, ca cea de mai sus, coapta in tigaia drycooker):
700 g faina,
200 ml lapte caldut,
200 ml ulei (aproximativ),
5 oua,
1 cub drojdie (cam cat o nuca),
2 lingurite sare,
50 gr ghimbir confiat.
Pentru uns:
1 ou crud.
Preparare:
Intai de toate, am adus toate ingredientele in bucatarie cu cateva ore inainte de framantare (trebuie sa fie la temperatura camerei, nu direct de prin frigidere, camari, etc.)
Intr-un lighean am pus faina si am facut o gaura in mijloc.
Drojdia am topit-o in lapte caldut (nu fierbinte).
In adancitura facuta in faina, am adaugat ouale, sarea si drojdia topita, dupa care am inceput framantarea.
Dupa ce am incorporat in faina toate ingredientele si am obtinut un aluat lipicios, am turnat putin ulei si am inceput din nou a framanta (cu pumnii stransi si degetul mare in interior).
Si iar am adaugat ulei, si iar am framantat pana aluatul nu s-a mai lipit de maini. Am adaugat si ghimbirul.
Am facut o bila si l-am lasat la dospit, la caldura, acoperit cu un prosop, aproximativ o ora.
Am presarat masa de lucru cu faina .
Am taiat aluatul in 3 bucati egale si inca o bucatica mica cat o nuca.
Din fiecare bucata de aluat am facut "o râma"/ un snur / un cordon (sau cum vreti voi sa-i spuneti) pe care le-am impletit.
Am unit capetele aluatului sub forma de cerc. Din bucata de aluat mica am facut o frunza pe care am asezat-o pe paine, pentru a "ascunde" imbinarea.
Am pus painea sub forma de colac in tava de copt (tigaia dry cooker) care poate fi unsa cu ulei / unt / margarina / untura si tapetata cu faina, sau mai simplu cu hartie de copt.
Am uns painea cu oul batut.
Am dat la cuptor pentru aproximativ 30 minute.Primele 5 minute la foc mare, apoi 15 minute la foc mic, apoi inca 10 minute la foc mare pentru a se rumeni frumos.
Va doresc o duminica minunata si va las in compania melodiei mele preferate.........
.jpeg)
