Miere de papadie

Va amintiti de prietena mea...papadia???? Ei bine, dupa cum va povesteam si la reteta de salata, eu, am pus gand rau acestei plante, iar de asta data m-am hotarat sa fac putina miere din ea. Si desi, sotul din dotare imi tot spune "tu nu esti albinutza sa faci miere....poti fi cel mult trantor ", eu am zis nu si nu !!! Fac miere :D . Si am reusit.....mi-a iesit o miere de papadie (sau "miere de mai" cum i se mai spune) delicioasa !!!!

Ingrediente:

250 gr flori papadie,
750 ml apa,
1 lamaie,
1 kg zahar,

scortisoara (reteta "originala " era cu vanilie, insa cum eu sunt adormita, am pus scortisoara, dar a iesit bunutz..)

Preparare:

Se fierb florile de papadie (numai partea galbena, fara nimic verde) cu apa si lamaia taia felii aproximativ 20 min.
Recunosc, partea cu alesul petalelor galbene a fost cea mai migaloasa si mai plictisitoare. In rest, culesul  a fost o placere, mai ales ca ma bateam cu albinele (care zburau din floare-n floare dupa polen si alte cele pt. mierea lor delicioasa --- si acum ma intreb, comerciantii de ce vand "miere de salcam 100%" cand bietele albine scotocesc prin orice floare si buruiana ???!!!??? ) pentru florile de papadie. Si iar nu mi-a placut ca am cules florile fara manusi, iar la final aveam o culoare maronie pe degete, care s-a dus foooooooooooarte greu si un gust amar, ieah !!!!

Se strecoara siropul , se adauga zaharul si vanilia (bine, scortisoara in cazul meu ding !!!) si se mai pune la fiert inca 15 minute la foc mediu spre mic.

Se lasa sa se raceasca, dupa care se pune in borcane si se sterilizeaza (tinem borcanele 5 minute cu capacul in jos, apoi le intoarcem, le invelim cu o patura si le lasam sa se raceasca). Din cantitatile de mai sus, mie mi-au iesit 2 borcane unul de 200 gr si unul de 400 gr.

Poate fi folosita la clatite, la briose (recomanda cineva ), la ceai, lapte sau oricum doriti.

S-aveti pofta !

Salata de papadie

 Zilele acestea m-am hotarat sa mi supun familia la teste de "rezistenta", dar mai ales am vrut sa-i arat sotului ca si "buruienile" pot fi delicioase :P, asa ca am pregatit o salata cu un gust acrisor amarui de .......papadie. De fapt de frunze tinere de papadie culese inainte ca aceasta buruiana sa infloreasca. Mi-am zis ca daca nu-i place, nu am ce pierde, "paguba" s-ar rezuma la 2 linguri de ulei si putina zeama de lamaie, deoarece papadie am din belsug prin gradina :))

Iata ce a iesit:

Ingrediente:

o mana de frunze (cam 200 gr am aproximat eu),

2 linguri ulei masline,

zeama de lamaie,

sare, piper.

Preparare:

Se spala frunzele, si se taiea bucati pentru salata.

Se adauga cele 2 linguri de ulei, se sareaza dupa gust, se stoarce zeama de lamaie si se serveste.

 Pot sa va spun doar atat: aceasta reteta a fost delicioasa....si un adevarat succes. Sotul din dotare a mancat cu pofta (bine, recunosc!!! i-am spus ce este abia dupa ce a terminat tot din farfurie :D )

Pentru mai multe bunatati vizitati restaurantele vegetariene  !!!

Pofta buna!!!

Pulpe de pui in sos alb

Azi am o stare asa ..."mai ciudata" si n-am chef de introduceri, asa ca va prezint direct reteta:

Ingrediente:
4 pulpe pui (sau orice parte din pui doriti)
50 g unt/ margarina,
150 ml vin alb,
sare, piper, cimbru, tarhon,

pentru sos:
150 g unt/ margarina (eu prefer unt, intucat margarina lasa apa),
100 g faina,
500 ml lapte,
100 g smantana,
sare, 

Carnea se sareaza, se unge cu unt si se da la cuptor, la foc iute, pana se rumeneste. Dupa ce a capatat culoare, se adauga piperul,cimbrul, tarhonul, vinul. Se acopera, se da focul mic si se lasa sa fiarba inabusit pana scade. Din cand in cand se mai stropeste cu sosul din vas. 

Sosul alb se pregateste astfel: untul se topeste, se adauga faina, laptele, si se amesteca continuu, avand grija sa nu se faca cocoloase. Cand este gata se adauga smantana. Sosul se rastoarna intr-un vas si se adauga bucatile de pui. 

La final se presara cateva fire de patrunjel sau marar, pentru un gust desavarsit dar si pentru aspect.

Mamaliga

Blogul meu nu este unul sofisticat, ci unul simplu, comun, fara nimic special, spectaculos....dar este al meu si ma mandresc cu el, il cresc incet incet pana va ajunge la majorat si se va descurca singur. :D

Pentru azi, desi toata lumea se bate sa prezinte retete de Paste, care de care mai imbietoare, eu m-am gandit sa va incant ochii (ce pompos ) cu o traditionala si deliciosa mamaliga !!!! Da, mamaliga noastra cea de toate zilele. Mamaliga  pe care "o prapadeste pestele", mamaliga care merge cu lapte cald, mamaliga care da savoare multor feluri de mancare delicioase.

Mamaliga....e promovata si in reclama de la apa care linisteste si acel budhist-ninja super agitat de aici . Dar sa revenim la maliga noastra:

Ingrediente:

300 g mălai,
1 linguriţă rasa sare,
2 linguri ulei,
1 l apă.

Preparare:

 Într-un ceaun (din ala de tuci, de care cred ca se gaseste in toate bucatariile) sau într-o oală de circa 3 litri se pune apă cu sare, iar când apa dă în clocot, se toarnă mălaiul sub formă de ploaie şi se amestecă 10-15 minute pe foc domol până se răscoace bine. Se adauga si cele 2 linguri de ulei , pentru a nu ramane cocoloase (asta o stiu de la mama mea). Se mai amesteca putin, apoi se rastoarna pe un fund de lemn (daca vreti sa fie rustic de tot) sau pe un platou. Cel mai usor se taie cu o ata de papiota. 

Se serveste cu pofta atat fierbinet cat si rece. !!!!!

Vol-au - vent cu salata de vinete (de post)

Intrucat doream sa servesc salata de vinete (care si asa era de post...deci mai putin gustoasa) intr-o alta prezentare, am ales sa fac aceste vol-au-vent. Simplu si rapid.

Pentru "cosulete" am avut nevoie de:
1 pachet aluat foietaj,
1 ou

Aluatul de foietaj se lasa la decongelat la temperatura camerei. Se intinde foaia de aluat si cu o forma rotunda (un pahar in cazul meu) decupam cerculet. Jumatate din ele se decupeaza in mijloc cu o alta forma rotunda, dar mai mica. Cercurile pline se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt, se ung cu ou batut, iar deasupra se aseaza cate un cerc decupat. Se ung din nou cu ou si se dau la cuptor in jur de 20 minute, pana se umfla si se rumenesc. 

Pentru salata de vinete, am folosit:

 0,5 kg vinete coapte din congelator (din proviziile de toamna trecuta),

2 cepe medii taiata marunt,

putin ulei.

Am mixat vinetele cu ceapa si uleiul apoi am umplut "cosuletele". 

Pofta buna !!!

Prajitura cu portocale

De ceva vreme, pierd timpul cascand gura la un post tv unde 24/24 se difuzeaza retete fel de fel (bine, in mare parte....din cele sofisticate, cu ingrediente care nu se gasesc in Romanica, iar daca se gasesc...te ustura buzunarul), insa sunt si retete super simple, super rapide, super bune. 

Una care mi-a atras atentia, a fost aceasta reteta de prajitura cu portocale.

 Ingrediente:
130 ml ulei masline,
130 ml vin,
2 oua,
70 gr malai grisat,
180 gr faina,
180 gr zahar,
1 esenta portocale,
coaja rasa de la 1 portocala,
2 lingurite praf de copt,

Preparare:

Se amesteca ingredientele pana se omogenizeaza, apoi se pun intr-o tava de copt (eu am folosit inelul pt tort) tapetata cu hartie de copt. Deasupra se presara 3-4 linguri de zahar, obtinand astfel o coaja crocanta la exterior. 

Se da prajitura la cuptorul preincalzit, la foc mediu spre mic, pentru 30-35 minute.

Se serveste "glazurat"cu felii de portocale si zeama de la portocala rasa.

 Din punctul meu de vedere reprezinta un desert rapid si gustos pentru toata lumea !!!

Superstitii si obiceiuri de Florii

Duminica Floriilor este cea mai importanta sarbatoare care vesteste Pastile si aminteste de intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim, insotit de cei 12 apostoli ai sai, unde a fost aclamat de locuitorii orasului si intampinat cu frunze de palmier, dupa unii, cu crengi de maslin sau de curmal, dupa altii. Tot in aceasta zi este si sarbatoarea celor care poarta nume de flori. 

De Florii se mananca peste. Se spune ca tot ce se gateste din peste in aceasta zi are puteri tamaduitoare. De aceea, cine mananca peste in Duminica Floriilor se va lecui de orice boala. 

Asa ca va servesc si eu cu cateva felii de stiuca si crap prajite....

La noi, de Florii, credinciosii aduc la biserica ramuri de salcie, care sunt sfintite dupa savarsirea Sfintei Liturghii, cand preotii citesc rugaciuni de sfintire a salciei, purtand in maini ramuri inmugurite si lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii, stiut fiind faptul ca salcia are o putere mare de regenerare. 

Dupa slujba de sfintire, fiecare credincios primeste cate o crenguta de salcie pe care o duce acasa si o pune la icoane. La crengutele vechi se renunta numai in momentul in care crestinul aduce altele noi, de la biserica, cu care sa fie inlocuite. 

Iata si matisorii mei (ramurica mica dintre zambilute) sfintiti de la biserica...........

Se crede ca acum, de Florii, pomii prind putere sa rodeasca, de aceea oamenii pun crengi de salcie pe pomi fructiferi sa le dea un imbold pentru rod bogat. In ziua de Florii si stupii se infasoara cu ramuri de salcie sfintite pentru ca si albinele sa primeasca binecuvantare de la Dumnezeu. 

In unele zone, matisorii sunt aruncati in curte cand incepe sa ploua cu gheata, dar principala menire a ramurilor de salcie sfintite este sa apere casa si pe locuitorii ei de duhurile rele. 

In trecut, ramura de salcie sfintita era utilizata si in scopuri terapeutice. Oamenii inghiteau matisori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriti de diferite boli, iar batranele se incingeau cu salcia ca sa nu mai aiba dureri de sale. In alte zone, exista si obiceiul ca parintii sa-si loveasca copiii cu nuielusa de salcie, cand veneau de la biserica crezand ca asa vor creste sanatosi si intelepti. 

De Florii se obisnuieste sa se faca de ursita pentru ca, prin diferite metode, fetele sa afle daca se vor casatori in anul in curs. Tot acum se scoate zestrea din casa la aerisit, dar si restul hainelor. 

Se spune ca cine se spala pe cap in ziua de Florii risca sa albeasca foarte repede precum pomii care stau sa dea in floare. 

Oamenii sunt foarte atenti la cum este vremea de Florii, deoarece se crede ca asa cum va fi vremea in aceasta zi, asa va fi si in ziua de Paste. 

La multi ani flori frumoase ce va sarbatoriti azi !!!!

Supa crema de leurda

Odata cu venirea primaverii, e la mare cautare verdeata in fel si chip. Iar, eu ca in fiecare an , m-am pricopsit de la al meu sot (care in drum spre serviciu trece pe langa o padure...........NU, nu va imaginati ca s-a oprit sa culeaga el, ca daca era asa...gateam probabil frunze de cucuta :D , ci a cumparat de la comerciantii de la marginea drumului) cu o sacosa mare cat zilele de post plina cu frunze de leurda (acea planta care are frunzele asemanatoare cu ale lacramioarelor, doar ca este iute). I se mai spune si usturoi salbatic.Anul trecut, am facut salate din ea. Anul asta insa, am schimbat meniul si am facut o supa-crema.

 Ingrediente:
3 cartofi,
1 morcov, 
1 ceapa,
sare, piper
muuuulte frunze de leurda (cam 2 kg)

Preparare:

Am pus la fiert cartofii, morcovul si ceapa. Cand au fiert bine, am adaugat frunzele de leurda (spalate in prealabil), am dat un clocot, dupa care am mixat la blender toate ingredientele. 

Am obtinut o supa crema verde-verde, plina de vitamine si un gust grozav de usturoi care merge de minune cu paine prajita.

Pofta buna !!!

Ghiocelul intre medicina populara si vestitorul primaverii

De martisor, am primit de la sotul din dotare, un buchet de ghiocei . Si tot de martisor, ca vestitori ai primaverii, in gradinita noastra au scos timid capul de sub zapada cativa ghiocei. MA gandeam sa-i arunc dupa ce se usuca, insa m-am razgandit cand o prietena mi-a spus "sa nu-i arunci...sunt foarte buni de leac !" Ha !!! Am zis ca glumeste, dar de curiozitate am dat o cautare pe "goagle"




Iata ce am aflat:

             Ghiocelul (Galanthus nivalis) poate fi utilizat si ca planta medicinala. Au valoare terapeutica atit bulbul, cit si florile si frunzele. 

           Pentru utilizare interna, remediile se prepara sub forma de decoct (fiertura) din bulb, frunza si flori, uscate in prealabil. Se beau cite 2-3 ceaiuri pe zi. Atentie! Nu se vor consuma bulbi in stare proaspata, deoarece pot produce intoxicatii ( diaree moderata si chiar voma) . 

           Utilizarea ghioceilor in fitoterapie este de mare ajutor in afectiuni grele, cum ar fi cardiopatiile sau in reducerea sechelelor ramase in urma poliomielitei. Ghiocelul este recomandat si in tratarea miasteniei -oboseala muschilor.

           Ghioceii ajuta si in tratarea unor afectiuni dermatologice. Pentru aceasta, florile se pun intr-un vas, se toarna deasupra zeama de la doua lamai bine coapte, se agita bine, astfel incit florile sa se imbibe cu sucul de lamaie. Se tin astfel timp de citeva zile. Apoi, florile se scot si se strecoara lichidul prin tifon. Sucul obtinut se pastreaza in sticle brune. Inainte de culcare, se inmoaie un tampon de vata in sucul de ghiocei si se frictioneaza zonele patate ale pielii si miinile. Se recomanda folosirea sucului pina la disparitia completa a pistruilor sau petelor inchise la culoare de pe fata, git si maini.

          In tratamentul leucoreei si al candidozei se utilizeaza tot decoctul concentrat realizat din 50 g bulbi, frunze si flori fierte 15 minute in doi litri de apa si sasat lichidul inca 15 minute la racit. Se strecoara apoi se utilizeza cald in bai locale, facandu-se cite 2-3 spalaturi dintre care una seara, inainte de culcare.

            In gospodariile taranesti fibrele naturale si lina se colorau in galben si galben pal cu ajutorul ghiocelului. Reteta era destul de simpla. Se prepara un decoct din frunze si flori proaspeti recoltati si se pun in apa fierbinte apoi se fierb 30 de minute. Lichidul obtinut se amesteca cu piatra acra, 4-5 linguri pentru fiecare kilogram de tesatura naturala pentru vopsit. Se fierbe materialul in acest lichid 30 de minute verificandu-se culoarea apoi se scoate materialul si se usuca la umbra. Pentru obtinerea unei culori galben mai puternice se fierb frunzele si florile pana solutia devine galbena intensa apoi se procedeaza ca si in cazul nuantei mai pale

     Si inchei cu legenda ghiocelului, care spune cam asa:  cu multa vreme in urma, dupa ce Dumnezeu a terminat de facut Pamantul cu toate ale lui si oamenii si cele patru anotimpuri, le-a dat drumul peste lume si i-a spus zapezii sa mearga la flori sa-si ceara culoarea.   Pe rand, zapada a trecut pe la toate florile pamantului, dar niciuna nu a vrut sa-i dea culoarea ei. Numai ghiocelul, mic, delicat, aparent firav si subtirel, dar rezistent si puternic, a fost de acord sa-i dea din culoarea lui. Drept rasplata pentru darnicia lui, ghiocelul a fost binecuvantat de Dumnezeu ca el sa fie prima floare care anunta primavara.