Sfinti (Mucenici) de post

De obicei sfintisorii ii faceam cu lapte si oua , adica "de dulce" . Insa, cum anul acesta "40 de Sfinti" cade intr-o miercuri, "fortata" de ceilalti membri ai familiei a trebuit sa fac sfintisori de post. Asa ca azi o sa va prezint si reteta mea de sfintisori. Probabil va asteptati la acei sfintisori in forma de 8 (opt) insa la mine nu s-au facut niciodata in asa fel, ci un pic "patratosi". In rest, reteta cred ca este aceeasi cu a multor gospodine. Insa....o sa o postez si eu pe a mea.

Ingrediente:
2 kg făină
300 gr zahăr
100 gr drojdie
1 linguriţă de sare
 ulei (cat cuprinde aluatul)
300 ml apa,
1 esenţă de rom
coajă de portocale rasă


pentru sirop:
1 litru apă
300 gr zahăr
1 esenta de rom ( sau in functie de preferinte)


pentru ornat:
nuca măcinata
miere de albine

Preparare:
Se pune făina amestecată cu sare într-un vas larg. Se face puţin loc în mijlocul ei şi se toarnă drojdia frecată cu puţin zahăr si cu apa calduta. Se adauga esenţa de rom şi începem framantam adaugand si restul de apa calduta. După ce au fost bine amestecate în compoziţie se toarnă cate putin ulei, treptat, frământând continuu până se încorporează. Se frământă apoi totul până ce compoziţia începe a se desprinde singură de pe mână şi de pe pereţii vasului. Se face semnul crucii (deh, invataminte din batrani), se acopera cu un prosop si se lasă totul la crescut aproximativ 1 ora.
Apoi se iau bucati din aluat , din care se fac "franghii" pe care le impletiti dupa dorinta (in doua, in trei) si apoi formati sfintisorii.

 

 Se pun într-o tavă tapetată cu ulei şi făină şi se dau la cuptor, la foc potrivit cam 35-40 minute. Inainte de a fi băgaţi în cuptor, ungeti sfintii cu apa si presarati putin zahar deasupra lor.

Cat timp se racesc un pic sfintisorii, facem siropul pentru marea insiropare. Punem la fiert cam 1 litru de apa si 300 gr zahar si lasa m la foc mediu pana se ingroasa un pic. Apoi adaugam esenta (in cazul meu de rom) si lasam sa se raceasca un pic. Dupa aceea. luam fiecare sfintisor si-l trecem prin sirop pe toate partile , dupa care il asezam frumos pe platou.Il ungem din belsug cu miere de albine (de preferat naturala/bio...nu din magazin).

Deasupra presaram nuca macinata, amestecata cu putin zahar si coaja de lamaie rasa.

Pofta Mare !!!!!!!!!

Ziua Femeii = 8 Martie

LA MULTI ANI FEMEIE !!!!

Vestitorii Primaverii

Martisorul = “funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”

este oferit ca semn al sosirii primaverii si a capatat in ultimul timp forme tot mai diverse fata de traditionalul mic obiect de podoaba legat de un fir rosu cu alb.El face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizand iarna si vara, dar si speranta.

Traditia spune ca in vechime martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit in prima zi din luna lui martie, perioada a echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua. Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.

Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.
Deci mărţişorul anunţă trecerea iernii şi venirea primăverii, a cărui căldură aduce culoare în natură. Copii şi femeile tinere îl primesc şi îl poartă prins în piept, ca semn că zilele calde s-au întors, având credinţa că el este un talisman aducător de noroc, de frumuseţe şi de iubire.

Ghiocel, clopotel

Chiar de-i nea afara

Tu ne porti, pe la porti

Zvon de primavara".

Se spune ca atunci când Dumnezeu a creat lumea i-a spus zăpezii să meargă şi să roage florile să-i dea un pic din culoarea lor. Rând pe rând florile au refuzat. Atunci foarte tristă zapada l-a întrebat pe ghiocel dacă poate să-i dea din culoarea lui. Ghiocelul a acceptat. Ca răsplată, zăpada îl lasă să înflorească primul primăvara.

Adesea, la începutul lui martie, buchetul de ghiocei însoţeşte mărţişorul. El reprezintă o tradiţie românească ce datează din cele mai vechi timpuri. Firul - de lână, de aţă, de mătase - alb şi cel roşu sunt împletite împreună. Odinioară, de ele se atârna un ban de aur sau de argint, a cărui strălucire evocă lumina solară. Simbolistica mărţişorului cunoaşte diverse interpretări, cea mai răspândită fiind bazată pe faptul că, în folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: iarna - prin alb, primăvara - prin roşu.

Buburuza

După încremenirea îngheţată a iernii, zăpada se topeşte şi natura prinde încet, încet viaţă. Pe frunzele fragede şi pe florile colorate apar primele gâze. Rotundă, roşie cu punctişoare negre, buburuza (mămăruţa) e una dintre cele mai iubite insecte : ea e considerată aducătoare de noroc şi înzestrată cu puteri prevestitoare : se spune că dacă o tânără dă drumul unei buburuze, direcţia în care aceasta îşi va lua zborul va fi cea din care tânăra va fi întâmpinată de alesul ei.

Mosii de iarna - Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne

In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, in toate bisericile noastre se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Aceasta pomenire generala a mortilor poarta numele de Mosii de iarna, mosii de vara fiind pomeniti in sambata de dinaintea Rusaliilor.

Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.

Atât la ţară cât şi la oraş, gospodinele (în general femeile, dar asta nu înseamnă că bărbaţii nu pot face asta) pregătesc colivă, colaci şi bucate şi merg la Biserică pentru a fi sfinţite şi apoi date de pomană de sufletul celor adormiţi .Împreună cu pomenile, se scrie şi un pomelnic, unde se trec numele celor adormiţi din familie.

Eu nu stiu daca voi ajunge la biserica, insa m-am pregatit sa dau de pomana acasa. Pentru apropiaţi, am luat nişte castronele de lut (preferatele mele) şi linguri de lemn, pe care le voi da pline cu mâncare(oua crude - asa-i traditia la noi in zona, poale-n brau, colacei) si o lumanare aprinsa.Voi merge cu pomana la părinţi şi alte rude, şi chiar vecini şi prieteni . Când dau de pomana, spun “de sufletul lui cutare!” şi ei vor spune “bodaproste, să fie primit!”

Cuvântul bodaproste provine din limba bulgară şi înseamnă “Dumnezeu să îi ierte (pe morţii tăi)”

Sfat: Nu daţi castroane cu mâncare fără linguri sau furculiţe, căci se spune că morţii nu vor avea cu ce mânca bucatele. Toate alimentele oferite de pomană se spune că se dau de fapt celor adormiţi, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce.

Sper că nu v-am întristat cu această postare. Moşii de iarnă nu sunt o zi în care să ne plângem morţii, ci o zi în care îi pomenim şi le arătăm că nu i-am uitat. Pe site-ul www.crestinortodox.ro scrie că “Aceasta este în esenţă pomenirea morţilor [...] constiinţa că pe de-o parte avem obligaţia să nu-i uitam, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe altă parte conştiinţa că ei de acolo de sus de unde sunt veghează asupra noastră. Că rugându-ne noi pentru noi şi ei se roagă pentru noi.”

Tot in aceasta sambata (28 februarie2011) se sarbatoresc si...Sf. Porfirie, Arhiep. Gazei; Sf. Mc. Fotini; Sf. Teodor (Pomenirea morţilor - Moşii de iarnă)

Leapsa - Primul meu premiu

Ca sa simt cu adevarat ca am intrat in lumea virtuala a bloggerilor in ale bucatarelilor, in data de 20.02.2011, EXPLORA CUISINE mi-a acordat un premiu, primul meu premiu = LEAPSA= , lucru pentru care ii multumesc. 

Insa sa nu va imaginati ca acest premiu a venit asa, pe gratis...NUUUU !!!! Odata cu el au venit si 2 intrebari la care trebuie sa raspund, si anume :

1. Sa STABILESC OBIECTIVELE blogului meu.

 La aceasta intrebare chiar mi-e greu sa raspund. Obiective??? Hmmm.....nu stiu daca atunci cand m-am hotarat sa mi fac un blog aveam obiective clare pe care doream sa le ating. Stiam doar ca e o moda sa ai blog (indiferent de ce fel) asa ca m-am hotarat sa fiu si eu "moderna" si sa mi fac un blog. Si ce fel de blog as fi putut sa mi fac...decat de "bucatareala"??? Asa ca incet incet, acest blog m-a acaparat si acum imi doresc sa-l imbogatesc cu cat mai multe retete delicioase, vechi sau noi si sa sper ca vor fi incercate si de alte persoane.

2. Sa ENUMAR 10 LUCRURI care-mi fac placere.

* sa conduc (masina...deocamdata),

* sa citesc (desi o fac destul de rar, o fac cu placere),

* sa gatesc (dar mai ales sa fiu laudata pentru reusite),

* sa calatoresc,

* sa  fac fotografii,

* sa fac cadouri celor dragi fara un motiv special, 

* sa "bantui" pe net dupa diverse "chestii",

* sa fiu inconjurata de prieteni (clar urasc sa fiu singura, sa vegetez),

* sa am grija de gradina mea cu flori (si sa fac in asa fel incat an de an sa fie tot mai frumoasa), 

* sa fac cumparaturi (de orice fel, in orice moment...ca orice femeie de altfel).

 

Si cum regula premiului spune ca acesta trebuie dat mai departe, il transmit si eu  (bineinteles cu cele 2 intrebari aferente) urmatorilor blogggeri, 7 la numar, conform regulilor :

* alice-albinutza

* stefyharnicutza

* bucatareselevesele

* bucatariaromaneasca

* Life and coffee beans

* Retete culinare ca la mama acasa
* Pofta vine...gătind!
  

Icre prajite

De dimineata ma apucase o harnicie si un chef de treaba, ca niciodata. Asa ca am scos din congelator o punguta cu icre  (de la pestii proaspeti de asta vara) cu gandul sa fac icre de casa. Insa....dupa o scurta plimbare prin oras , mi-a trecut cheful de bucatareala. Acum...ce sa fac cu icrele (care intre timp se dezghetasera)??? Si am ales cea mai simpla varianta: icre prajite.

Ingrediente:
300 gr icre proaspete,
putin delicat,
putina faina.

Preparare:

Am rupt icrele in bucati, le-am condimentat dupa gust, le-am trecut prin faina si le-am pus in tigaie la prajit.

Le-am servit cu ridiche si ceapa verde.

Pofta mare !!!

Penne cu sos de capere si masline

Azi, duminica fiind nu prea aveam mare chef sa intru in bucatarie, dar cum foamea nu ocoleste ci "da de-a dreptul" a trebuit sa ajung si la capitolul "bucatareala". Dar nu va imaginati ca am facut cine stie ce grozavie......Neeeeeee !!! Am preparat "mancarea lenesului" sau "mancarea saracului" cum zicea mama ca se numea pe vremea ei......Adica....paste cu sos. Dar nu orice fel de paste......De data asta am folosit penne (pastele alea mici , tubulare, taiate pe diagonala la capete). 

Ingrediente:

500 gr. pene,

200 gr. capere,

200 gr.masline verzi, feliate,

1 ceapa,

200 gr. carne tocata,

200 gr. sos de rosii

Preparare:

Am pus pastele la fiert, in apa clocotita, in care am adaugat un praf de sare si cateva picaturi de ulei  sa nu se lipeasca .

Separat, am tocat ceapa si am pus-o la calit. Cand s-a inmuiat un pic am adaugat carnea tocata si am lasat la calit cam 5 minute. 

Apoi am adaugat caperele,  maslinele si sosul de rosii. Am adaugat un pahar cu apa si am  lasat la  fiert 15 minute.

 Cand sunt fierte , pastele se scurg de apa in care au fiert si se clatesc sub un jet de apa rece. Se aseaza in farfurie si se adauga sosul. Se servesc cat sunt calde.

  Pofta Buna!!!!

Despre Capere

Caperele variaza ca dimensiuni, si se gasesc in Romania la borcan, conservate in otet. Caperele mari sunt ideale pentru mancaruri, in timp ce caperele mici sunt foarte bune pentru tartine. Noi le adaugam atunci cand intindem pe paine crema de masline, pasta de branza, in sadvisurile cu feta, pe pizza sau la salata verde.

Caperele sunt de fapt mugurii plantei capparis spinosa, si sunt foarte populare in bucataria mediteraneana.Ele seamana cu niste masline mici si verzi, si sunt murate in saramura, sau, mai des, in solutie de otet. Aroma lor este foarte intensa, deorece contin asa zisul “ulei de mustar” (glucocaparina). Cele mai bune, sunt, desigur, cele mici.