Eu sunt Malala.Recenzie.



"Eu sunt Malala" este povestea cutremuratoare a unei familii dezradacinate de uratenia terorismului, a luptei pentru educatia tinerelor si a curajului iesit din comun al unor parinti care-si iubesc nespus fata intr-o lume ce ofera totul fiilor.

Cartea ofera viziunea unui copil asupra importantei educatiei. Toata copilaria acesteia are in centru figura impunatoare a tatalui care lupta cu sistemul, cu saracia, cu mentalitatea celor din jur din dorinta de a deschide scoli atat pentru fete cat si pentru baieti.

Cand talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, prea putini le-au stat impotriva. Aceştia spuneau că muzica este un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe stradă şi fetelor să meargă la şcoală.

Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoşătoarea umbră a terorismului, Malala a învăţat de mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale.

În 2008, când talibanii au început să atace şcolile din Valea Swat pentru a opri educarea femeilor, Malala a întrebat într-un discurs public: "Cum îndrăznesc talibanii să-mi ia dreptul la educaţie?".

În 2009, a colaborat cu televiziunea BBC şi a publicat pe un blog, sub numele de Gul Makai, păreri despre ameninţările talibanilor. Identitatea i-a fost însă descoperită în acelaşi an. Totuşi, a continuat să-şi spună public părerea.

În 2011, a primit Pakistan's National Youth Peace Prize şi a fost nominalizată la International Children's Peace Prize. 

Pe 9 octombrie 2012 era pe cale sa-si plateasca indrazneala cu viata. A fost impuscata in cap, in timp ce se intorcea cu autobuzul de la scoala, si era greu de crezut ca avea sa scape cu viata. A supravietuit insa, iar miracolul acesta a purtat-o din valea indepartata unde traise tocmai in Statele Unite ale Americii, la New York pentru a -si continua lupta dreptului la educatie pentru toata lumea, inclusiv pentru copii pe care i-a vazut in una din zile la groapa de gunoi printre sobolani, si care i-au marcat o buna parte din viata.

"Până atunci, crezusem că un creion fermecat poate schimba lumea.
 Acum știam însă că eu eram cea care trebuia să facă ceva. Nu știam ce. 
Dar i-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea puterea și curajul să fac lumea mai bună. 
Mi-am semnat scrisoarea, am făcut-o sul și-am legat-o de o bucată de lemn, i-am pus o păpădie deasupra și i-am dat drumul pe un pârâu care se varsă în râul Swat. 
Dumnezeu avea s-o găsească acolo, cu siguranță." (p.29)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coniac de cafea (de casa)

Cascaval de casa, dupa reteta mamei, sub supravegherea mamei

Ceapa umpluta cu ciuperci si dovlecel, la cuptor