vineri, 25 februarie 2011

Mosii de iarna - Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne

In aceasta sambata, de dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea tuturor celor din veac adormiti intru dreapta credinta. Astfel, in toate bisericile noastre se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti. De asemenea slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Aceasta pomenire generala a mortilor poarta numele de Mosii de iarna, mosii de vara fiind pomeniti in sambata de dinaintea Rusaliilor.

Pomenirea mortilor inseamna o dovada a cinstirii pe care noi le-o dam celor ce-au plecat de aici, nu-i uitam, ii pomenim.
Atât la ţară cât şi la oraş, gospodinele (în general femeile, dar asta nu înseamnă că bărbaţii nu pot face asta) pregătesc colivă, colaci şi bucate şi merg la Biserică pentru a fi sfinţite şi apoi date de pomană de sufletul celor adormiţi .Împreună cu pomenile, se scrie şi un pomelnic, unde se trec numele celor adormiţi din familie.


Eu nu stiu daca voi ajunge la biserica, insa m-am pregatit sa dau de pomana acasa. Pentru apropiaţi, am luat nişte castronele de lut (preferatele mele) şi linguri de lemn, pe care le voi da pline cu mâncare(oua crude - asa-i traditia la noi in zona, poale-n brau, colacei) si o lumanare aprinsa.Voi merge cu pomana la părinţi şi alte rude, şi chiar vecini şi prieteni . Când dau de pomana, spun “de sufletul lui cutare!” şi ei vor spune “bodaproste, să fie primit!”

Cuvântul bodaproste provine din limba bulgară şi înseamnă “Dumnezeu să îi ierte (pe morţii tăi)”
Sfat: Nu daţi castroane cu mâncare fără linguri sau furculiţe, căci se spune că morţii nu vor avea cu ce mânca bucatele. Toate alimentele oferite de pomană se spune că se dau de fapt celor adormiţi, de aceea se dă de pomană de obicei ceea ce le plăcea să mănânce.


Sper că nu v-am întristat cu această postare. Moşii de iarnă nu sunt o zi în care să ne plângem morţii, ci o zi în care îi pomenim şi le arătăm că nu i-am uitat. Pe site-ul www.crestinortodox.ro scrie că “Aceasta este în esenţă pomenirea morţilor [...] constiinţa că pe de-o parte avem obligaţia să nu-i uitam, să-i amintim sau să-i pomenim, iar pe altă parte conştiinţa că ei de acolo de sus de unde sunt veghează asupra noastră. Că rugându-ne noi pentru noi şi ei se roagă pentru noi.”

Niciun comentariu: