Domnul Ibrahim si florile din Coran

                                                     “…..simţi? Miroase a fericire ….”

Cartea este scurtă, şi poate fi citită destul de uşor şi rapid în acelaşi timp, deoarece ne prezintă fragmente din viaţa unui puşti (Moise) în anii 60. 

Părăsit de mama la scurt timp după naştere, Moise (Momo) trăieşte alături de tatăl său în Cartierul Evreiesc din Paris. Cu toate acestea , relaţia dintre Momo şi tatăl său nu este strânsă ci dimpotriva, una rece, fara prea multe replici schimbate intre cei doi, astfel încât, Momo începe să fure bani de la tatăl său, dar şi conserve din buticul domnului Ibrahim, pe care-l considera “doar un arab” . 

La 11 ani, Momo sparge puşculiţa şi îşi risipeşte toate economiile cu o prostituată sperand ca astfel v-a cunoaste fericirea si v-a intelege mai bine oamenii. 

Puţin timp după aceea, la 3 luni de la disparitie, puştiul află că tatăl său s-a sinucis, însa se hotarşte să-şi traiască viaţa în continuare, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 

Domnul Ibrahim însă, stia ce se intampla in viata baiatului si l-a apropiat pe Momo spunându-i că “dacă fură macar sa fure de la el”, ajungând în cele din urmă sa-l înfieze.

In viata lui Momo s-a reintors si mama acestuia, insa baiatul s-a dat drept altcineva, nedorind sa reia legatura cu cea care l-a parasit, desi pe fratele sau l-a luat cu ea.

Domnul Ibrahim si Momo pleacă într-o călătorie spre Cornul de Aur, un loc in care iti gasesti pacea sufleteasca si fericirea, melegul pe care s-a născut domnul Ibrahim. 

Pe drum, cei doi discută foarte mult despre Coran şi despre ce ne învaţă acesta, domnul Ibrahim reuşind să-l înveţe pe Momo că viaţa nu este atât de aspra precum credea, şi că zâmbind poţi obţine multe lucruri de la cei din jurul tău .

“…Află că de fapt zâmbetul e cel care-l face pe om fericit…..”

Finalul povestii va las sa-l descoperiti singuri, daca v-am facut curiosi.