Salata de leurda si miez de nuca

Cateva legaturi de frunze de leurda (cam 200 gr), 
zeama de la jumatate de lamaie,
 2-3 linguri ulei de masline, 
un pumn miez de nuca ....
e tot ce va trebuie pentru o portie de sanatate curata .

Si in plus...va puteti culege singuri leurda in timpul unei plimbari in prag de primavara, prin padurile din apropiere. E imposibil sa nu o recunoasteti: este acea planta cu frunzele în formă de paloş, colorate în verde lucios (seamana foarte mult cu frunzele de lacramioare) si cu miros si gust puternic de usturoi.

Se spala frunzele bine, apoi se lasa la scurs. Se taie grosier , se adauga uleiul de masline si miezul de nuca. Lamaia se stoarce de tot ce are mai bun (adica de zeama) si se amesteca bine de tot. 

 Se serveste cu pofta. Tot ce pot sa mai spun este ca gustul pronuntat de usturoi se imbina de minune cu aroma si "dulceata" miezului de nuca. Mmmmm, de vis !!! Se poate consuma oricand si la orice fel de mancare care cere o salata pe cinste !!

Atentie insa !!!! La planurile de seara !!! Daca doriti sa va "cada ceva la asternut" e mai bine sa evitati consumul de leurda !! Dauneaza grav apetitului !! Parol !!! 

Cu aceasta reteta particip si eu la Provocarea Dulce Romanie gazduita luna asta de Catkitchen alias Magda Adina !!!

Si pe final....cateva cuvinte de lauda despre proprietatile terapeutice ale "buruienii - minune" : Leurda este cunoscută ca remediu de milenii, fiind prescrisă drept întăritor şi detoxifiant de renumiţii medici ai Greciei antice. Pro­prietăţile sale terapeutice au fost cerce­tate şi de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta atât pentru cură­ţarea sângelui, cât şi pen­tru tratarea unui impresionant număr de boli, de la viermi intestinali până la suferinţe ale plămâ­ni­lor. Miracu­losul leac verde nu era străin nici da­cilor, care foloseau leurda pentru vindecarea rinichilor bolnavi şi înlă­tura­rea otrăvurilor din sânge.
A fost botezată Allium ursinum - us­turoiul ursului, pornind de la con­statarea că urşii, abia ieşiţi din peri­oada de hiber­nare, aşteaptă cu mare interes apariţia leurdei, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea. Şi nu este de mirare, dată fiind uimitoarea forţă terapeutică ascunsă în frun­zele cu miros înţepător. Leurda este bogată în sulfură de alil, elementul care îi imprimă gustul şi mirosul ca­racteristic plantelor din genul Allium (cele mai cunoscute fiind ceapa şi usturoiul). 
În plus, con­ţine numeroase substanţe cu un valoros potenţial tera­peu­tic: vitami­nele A şi C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, magneziu, fos­for, uleiuri eterice, glu­cide şi, bineînţeles, proteine. Nemaiîntâlnita alcă­tuire cu care a înzestrat-o natura îi conferă numeroase calităţi terapeutice, leurda fiind un ajutor de nădejde în lupta cu bolile şi, totodată, un excelent tonic natural.