Paine de casa cu ghimbir confiat si o invitatie speciala



Am primit invitatia Dianei de a participa la Sunday Lunch cu bucurie si emotie. O urmaream de mult si prin articolele postate patrundeam  in familia fiecarui participant. Cu grija, cu teama de a nu fi descoperita si de a nu fi izgonita de la masa de duminica, din sanul familiei, le citeam povestile pe nerasuflate si pentru cateva minute le traiam viata.

Dar iata ca a venit si randul meu.  Emotiile sunt si mai mari . Degetele imi tremura pe taste. Ce sa scriu ? Am atatea amintiri, atatea povesti .  Ce inseamna pentru mine Masa de duminica ? Familie. Traditie. Dragoste . Si certuri uneori. Totul.. 

Tema, Sunday Lunch, mi-a trezit amintiri placute si pastrate cu grija intr-un colt de suflet. Dar, in acelasi timp m-a facut sa realizez, inca o data, ca mesele in familie (fie ea restransa sau extinsa) sunt cele mai frumoase. De parca nu stiam !!

Si am mai realizat, ca de-a lungul timpului, liantul meselor noastre de duminica a fost painea. 

Mi-am amintit de mesele de duminica de la bunici. Cand dupa mersul OBLIGATORIU la biserica, ne strangeam in jurul mesei, spuneam o rugaciune (de obicei eu spuneam "Tatal Nostru" si mereu se lasa cu dojeni la adresa mea ca nu puteam sa-l recit ci il cantam cum invatasem la biserica) iar bunica (mamaia cum ii spuneam eu) scotea din stergar painea neagra plamadita de sambata seara (ca duminica e zi sfanta) si incalzea (la plita sobei sub care ardeau vreascurile) ciorba si friptura din "cocosul ala nazbatios care te tot fugarea prin ograda mamaie". Erau acele vremuri cand mancai carne doar duminica. In restul zilelor imbucai ce gaseai pe masa. Uneori doar paine cu ceapa. Sau o bucata de mamaliga rece.

Timpul a trecut, bunicii s-au dus. 

Urmand cursul timpului, mi-am amintit si de mesele de duminica de la parinti (destul de rare, pentru-ca tata lucra "in ture" si foarte multe duminici le petrecea la munca) din mica noastra familie (eu, mama si tata) cand de pe masa noastra nu lipsea painea facuta in casa, calda, aburinda ce te facea sa te simti "acasa". Adesea o priveam pe mama cum framanta. Uneori o ajutam turnând uleiul sau tinând ligheanul. Ma facea sa ma simt importanta, sa simt ca muncesc si eu., desi acum imi dau seama ca se descurca foarte bine si singura. Si de fiecare data imi rasuna in urechi vocea ei calda si blândă "învaţă mamă, ca o sa-ţi vina si ţie rândul" . Si din mâinile ei iesea (si inca iese) painea aia imbietoare pe care nu ma puteam abtine sa nu o rup, uneori doar sa o necajesc pe mama care-mi spunea mereu "ia mama si o taie cu cutitul, sa fie frumos" si sa-l aud pe tata care-mi lua apararea mereu (chiar si acum la 1000 ani cati am) :"lasa-o femeie in pace, ca doar Dumnezeu a rupt nu a taiat ".

Multe s-au schimbat de-a lungul vremii, eu am crescut, parintii au imbatranit, au devenit bunici, insa painea calda framantata cu dragoste sta si acum pe masa noastra de duminica. In duminicile in care reusim sa fim toti acasa (adica eu, sotul si scorpiuta din dotare ), pentru-ca si sotul (asemeni tatalui) are un job tot "in ture" si multe duminici le petrece la munca, pe masa noastra, strajuieste cu dragoste painea de casa.  Paine pe care azi o fac eu (da, de multe ori trisez si las masina de framantat sa-si faca treaba, insa atunci cand framant apare si fie-mea murmurand "mami adut si eu" si ma revad pe mine tinand ligheanul mamei), paine care-mi uneste familia, paine care sper sa duca mai departe traditia meselor de duminica. Si sper sa lase amintiri placute si in sufletul copilului meu.


O sa va redau si voua una din retetele de paine de pe masa noastra. De data asta, paine de casa cu ghimbir confiat.

Ingrediente (pentru o paine, ca cea de mai sus, coapta in tigaia drycooker):
700 g faina,
200 ml lapte caldut,
200 ml ulei (aproximativ),
5 oua,
1 cub drojdie (cam cat o nuca),
2 lingurite sare,
50 gr ghimbir confiat.

Pentru uns:
1 ou crud.


Preparare:
Intai de toate, am adus toate ingredientele in bucatarie cu cateva ore inainte de framantare (trebuie sa fie la temperatura camerei, nu direct de prin frigidere, camari, etc.)

Intr-un lighean am pus faina si am facut o gaura in mijloc.

Drojdia am topit-o in lapte caldut (nu fierbinte).

In adancitura facuta in faina, am adaugat ouale, sarea si drojdia topita, dupa care am inceput framantarea.

Dupa ce am incorporat in faina toate ingredientele si am obtinut un aluat lipicios, am turnat putin ulei si am inceput din nou a framanta (cu pumnii stransi si degetul mare in interior).
Si iar am adaugat ulei, si iar am framantat pana aluatul nu s-a mai lipit de maini. Am adaugat si ghimbirul.

Am facut o bila si l-am lasat la dospit, la caldura, acoperit cu un prosop, aproximativ o ora.

Am presarat masa de lucru cu faina .

Am taiat aluatul in 3 bucati egale si inca o bucatica mica cat o nuca.

Din fiecare bucata de aluat am facut "o râma"/ un snur / un cordon (sau cum vreti voi sa-i spuneti) pe care le-am impletit.
Am unit capetele aluatului sub forma de cerc. Din bucata de aluat mica am facut o frunza pe care am asezat-o pe paine, pentru a "ascunde" imbinarea.

Am pus painea sub forma de colac in tava de copt (tigaia dry cooker) care poate fi unsa cu ulei / unt / margarina / untura si tapetata cu faina, sau mai simplu cu hartie de copt.

Am uns painea cu oul batut.

Am dat la cuptor pentru aproximativ 30 minute.Primele 5 minute la foc mare, apoi 15 minute la foc mic, apoi inca 10 minute la foc mare pentru a se rumeni frumos.


Va doresc o duminica minunata si va las in compania melodiei mele preferate.........

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bulete de branza

Coniac de cafea (de casa)

Cascaval de casa, dupa reteta mamei, sub supravegherea mamei