Supa de curcan si gutui

 Si sa te tii nene, la ce idei imi flutura prin cei 10% din creier, da , nu stiati ca cercetatorii britanici parca, au facut un studiu in urma caruia rezulta ca ne folosim doar 10% din creier ???. Ei bine, cotrobaind prin camara m-am impiedicat de o sacosa cu vreo 7 gutui (e drept, uitasem de ele, desi asta toamna sigur le-am pus acolo cu vreun scop). Am luat o gutuie, am lustruit-o de puf si am taiat-o felii cu gand sa o mananc.

Intre timp, pe aragaz bolborosea de zor ceva  apa, un morcov si cateva bucati de carne de curcan pentru o supa. Si deodata hustiuliuc, iau o mana de felii de gutuie si le arunc in supa. Ce-o fi o fi, imi zic...Am lasat la fiert si am savurat cu pofta. 
A iesit o supa dulce - acrisoara si aromata mama-mamaaaaaa !!!!!
Nu credeam ca exista o supa mai simpla decat cea de pui...ei bine, m-am inselat !!! Asta e super simpla ...!!! Si ce m-a incantat si mai tare a fost ca kinder-ul din dotare a halit pe nerasuflat portia ei . Ea care uraste carnea !!! Yeeeiiiiiiiiiii !!!!!!!!
 Si nu pot sa nu va spun ca de fiecare data cand ma trezesc fata-n fata cu o gutuie, gandul imi zboara la un frumos colind...inspirat din viata la tara, pentru-ca e 100% adevarat. Imi amintesc ca in copilarie, la bunici  pe dulap, iarna gaseai mereu gutui frumos asezate, iar in camera se raspandea o aroma de neuitat.....
"Galbena gutuie dulce, amaruie
Lampa la fereastra toata viata noastra
Cand eram copil acasa
Mi`a pus mama la fereastra
In odaia de la drum
O gutuie`ngalbenita
S`o pastrez ......."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coniac de cafea (de casa)

Cascaval de casa, dupa reteta mamei, sub supravegherea mamei

Ceapa umpluta cu ciuperci si dovlecel, la cuptor