Desi stau de o mie de ani la tara, si zic eu, zona noastra e o zona in care inca se mai pastreaza si se respecta traditiile (ba chiar imi amintesc cum copil/adolescenta fiind imi era teama sa le spun parintilor ca anul asta in loc sa ....respect nush ce obicei prefer sa merg cu prietenii in club, excursie, etc), recunosc ca de "tandaiala " sau "ziua oualor" cum i se mai zice, e prima data cand aud.... Insa daca e traditie, trebuie musai respectata, asa ca m-am inarmat si am plecat la numarat oua............Ca doar n-ati vrea sa ratez obiceiul si sa raman "dang-dang" :P (deh, asa spun batranii, ca daca nu e respectat obiceiul devii tand, adica netot, balbait, nu te mai duce mintea..... si alte calificative "simpatice" pe care nu le pot reda aici...)
Si va prezint aici dar o parte din recolta........
Exact la jumatatea Postului Mare, intotdeauna in miercurea din saptamana a patra a Postului Mare, stramosii nostri tineau Sarbatoarea Oualor, sarbatoare numita si Miezul sau Miaza Paresii sau Paretii.
Pe vremuri, mai ales femeile tineau Sfintele Paresimi ca pe o duminica, fiind interzise cu desavarsire anumite munci si mai ales unsul peretilor! Cele care se încumetau sa munceasca riscau sa înnebuneasca. Daca nu li se intampla lor acest lucru, atunci un membru al familiei tot innebunea. Fiind zi primejdioasa, alte femei care nu o tineau se imbolnaveau de „dansele", aceasta boala presupunand, mai intai, dureri ale mainilor, picioarelor, apoi ale oaselor, ulterior uscandu-se carnea de pe oase si mai ales cea de pe langa incheieturile degetelor! Cert este, dupa o credinta larg raspandita altadata, ca tot ceea ce se lucra în aceasta zi se strica, nici un lucru neputand fi dus pana la capat!
Sa nu se bucure insa lenesii, pentru ca ceva tot se putea face în aceasta zi, anume numaratul oualor si al calupelor de in, de canepa si de lana; un obicei larg raspandit pe vremuri interzicea sa iei oua de pe cuibare de la Lasata Secului pana la Miezul Paresimilor; daca trebuia neaparat sa iei un ou, atunci mai intai trebuia scuipat. In legatura cu stransul si numaratul oualor in aceasta zi existau mai multe motivatii; una ne spune ca se facea acest lucru pentru a nu se strica ouale pana la Pasti; alta, pentru ca numai astfel se spera ca gainile sa faca mai multe oua! Cele mai multe femei pastrau aceste oua pentru a le face rosii sau pentru prepararea cozonacului si pastii, toate ouale acestea nefiind bune de clocit.
Prin Oltenia, numaratul oualor trebuia neaparat facut la mijlocul Postului Mare, altfel femeia respectiva putea sa amuteasca! Mai precizam ca Ziua Oualor era foarte asteptata de copii, acestia ajutandu-si mamele la alesul celor mai bune oua ce urmau a fi inrosite sau inchistrite. Astfel, pruncii alegeau mai ales ouale de gaini negre, oua numite „harapesti"; aceste oua aveau coaja galbuie, fiind mult mai tari decat celelalte. Puse deoparte, inrosite într-un mod mai deosebit, acestea ii ajutau pe posesorii lor sa castige la Pasti multe alte oua!
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu