joi, 8 august 2019

Zuleiha deschide ochii

„(...) habar nu avea cum se poate să iubești o femeie. Poți să iubești numai lucruri mărețe: Revoluția, Partidul, Patria. Dar femeia? Cum să exprimi cu același cuvânt ce simți față de două lucruri atât de diferite – să pui pe același taler al balanței o femeie oarecare și Revoluția?”



O carte pe care am citit-o aproape pe nerasuflate, în doar două zile. O carte care surprinde în cele mai mici detalii lupta unei femei pentru supravietuire, dorința de a deveni mamă, supravietuirea și tainele iubirii. 

Zuleiha este o femeie căsătorită de la o vârstă fragedă cu Murtanza un bărbat muncitor și aprig. Un bărbat care nu știe ce înseamnă iubirea, fiind călăuzit doar de poftele fizice.
Ea îți trăieste viața într-o gospodărie alături de soț și de soacra - surda și oarbă - poreclită Strigoaica .

La începuturile comunismului, soțul său este ucis, iar Zuleiha este deportată în Siberia . Desi în satul de tătari unde locuise pierduse patru fete imediat după naștere, în Semruk , așa cum și-au denumit locul unde au luptat pentru supraviețuire, Zuleiha naște un băiat firav care câștigă lupta cu moartea. 

În Siberia Zuleiha învață că iubirea poate fi și altfel, poate naște trairi și sentimente care sa te zguduie din toata ființa, alături de Ignatov, ucigasul soțului ei și totodată persoana care a salvat-o de la moarte.

”Ignatov se aşază în faţa ei, întinde mâna către basmaua ei… Nu de el s-a speriat atunci, ci de ea însăşi: fiindcă la o singură privire a lui s-a transformat toată în miere, s-a prelins ca mierea să-l întâmpine, oarbă, surdă, uitând de toate, până şi de copilul care se juca ceva mai încolo. Şi nu şi-a îndreptat puşca împotriva lui, ci împotriva fricii ei, a fricii de a păcătui cu ucigaşul soţului ei.”

Un roman care descrie lupta pentru supraviețuire și modul în care oamenii se pot schimba și adapta oricăror condiții pentru a supraviețui. 

Un roman care prezinta lupta unei mame pentru copilul ei și puterea de care această dă dovadă când este nevoită să renunțe la el, pentru a-l ști în siguranță.

”Zuleiha nu mai poate să ţină durerea în ea, durerea explodează şi inundă totul în jur – apa sclipitoare a Angarei, malahitul malurilor şi dealurilor, faleza pe care stă ea, bolta înspumată de nori albi. Pescăruşii spintecă aerul cu lamele aripilor – şi o doare, vântul îndoaie vârfurile stufoase ale brazilor – şi o doare, vâslele lui Iusuf despică apa râului, purtându-l spre orizont, spre Enisei – şi o doare. doare să privească toate astea. O doare până şi să respire. Ar închide ochii, să nu vadă nimic, să nu simtă, dar…”

Niciun comentariu:

Salata de gnocchi

Zilele trecute am vazut o reteta asemănătoare și mi s-a părut destul de interesantă, așa că m-am hotarât să încerc și eu o varianta adaptată...