De martisor, am primit de la sotul din dotare, un buchet de ghiocei . Si tot de martisor, ca vestitori ai primaverii, in gradinita noastra au scos timid capul de sub zapada cativa ghiocei. MA gandeam sa-i arunc dupa ce se usuca, insa m-am razgandit cand o prietena mi-a spus "sa nu-i arunci...sunt foarte buni de leac !" Ha !!! Am zis ca glumeste, dar de curiozitate am dat o cautare pe "goagle"
Iata ce am aflat:
Iata ce am aflat:
Ghiocelul (Galanthus nivalis) poate fi utilizat si ca planta medicinala. Au valoare terapeutica atit bulbul, cit si florile si frunzele.
Pentru utilizare interna, remediile se prepara sub forma de decoct (fiertura) din bulb, frunza si flori, uscate in prealabil. Se beau cite 2-3 ceaiuri pe zi. Atentie! Nu se vor consuma bulbi in stare proaspata, deoarece pot produce intoxicatii ( diaree moderata si chiar voma) .
Utilizarea ghioceilor in fitoterapie este de mare ajutor in afectiuni grele, cum ar fi cardiopatiile sau in reducerea sechelelor ramase in urma poliomielitei. Ghiocelul este recomandat si in tratarea miasteniei -oboseala muschilor.
Ghioceii ajuta si in tratarea unor afectiuni dermatologice. Pentru aceasta, florile se pun intr-un vas, se toarna deasupra zeama de la doua lamai bine coapte, se agita bine, astfel incit florile sa se imbibe cu sucul de lamaie. Se tin astfel timp de citeva zile. Apoi, florile se scot si se strecoara lichidul prin tifon. Sucul obtinut se pastreaza in sticle brune. Inainte de culcare, se inmoaie un tampon de vata in sucul de ghiocei si se frictioneaza zonele patate ale pielii si miinile. Se recomanda folosirea sucului pina la disparitia completa a pistruilor sau petelor inchise la culoare de pe fata, git si maini.
In tratamentul leucoreei si al candidozei se utilizeaza tot decoctul concentrat realizat din 50 g bulbi, frunze si flori fierte 15 minute in doi litri de apa si sasat lichidul inca 15 minute la racit. Se strecoara apoi se utilizeza cald in bai locale, facandu-se cite 2-3 spalaturi dintre care una seara, inainte de culcare.
In gospodariile taranesti fibrele naturale si lina se colorau in galben si galben pal cu ajutorul ghiocelului. Reteta era destul de simpla. Se prepara un decoct din frunze si flori proaspeti recoltati si se pun in apa fierbinte apoi se fierb 30 de minute. Lichidul obtinut se amesteca cu piatra acra, 4-5 linguri pentru fiecare kilogram de tesatura naturala pentru vopsit. Se fierbe materialul in acest lichid 30 de minute verificandu-se culoarea apoi se scoate materialul si se usuca la umbra. Pentru obtinerea unei culori galben mai puternice se fierb frunzele si florile pana solutia devine galbena intensa apoi se procedeaza ca si in cazul nuantei mai pale
Si inchei cu legenda ghiocelului, care spune cam asa: cu multa vreme in urma, dupa ce Dumnezeu a terminat de facut Pamantul cu toate ale lui si oamenii si cele patru anotimpuri, le-a dat drumul peste lume si i-a spus zapezii sa mearga la flori sa-si ceara culoarea. Pe rand, zapada a trecut pe la toate florile pamantului, dar niciuna nu a vrut sa-i dea culoarea ei. Numai ghiocelul, mic, delicat, aparent firav si subtirel, dar rezistent si puternic, a fost de acord sa-i dea din culoarea lui. Drept rasplata pentru darnicia lui, ghiocelul a fost binecuvantat de Dumnezeu ca el sa fie prima floare care anunta primavara.
.jpeg)
