Chisca

E Craciunul!!!! E acea perioada a anului cand trebuie sa fim mai buni, mai curati, mai voiosi. Sau , cum vazusem la un desene animat "e perioada cand trebuie sa daruim si sa stam mai mult in familie". Insa e si acea perioada din an pe care Ghita, porcul, o uraste...si sincer, din punctul asta de vedere si eu o urasc. E acea perioada din an, in care petrec in bucatarie cel putin 2-3  zile, ca deh, trebuie facute bucate: chisca, caltabos, carnati, racituri, afumaturi...si nu se mai termina lista.....Dar, e minunat !!! E Craciun !!!

Ingrediente:
1 mat de chisca (adicatelea intestinul gros de la porc),
500 gr carne porc (tocata)
1 ceasca orez (cam 200 gr)
4 cepe mari,
1 legatura marar,
sare, piper dupa gust.

Preparare:

Intai si intai se curata bine matul de chisca. (eu il intorc pe dos - ca pe sosete- si il rad usor de surplusul de grasime cu o lingura de lemn, pentru-ca astfel mi se pare ca nu are acel miros "de porc". Insa nu e obligatoriu. Poate fi doar foarte bine spalat).

Se taie ceapa marunt (dupe ce se curata evident!) si se pune la calit. Cand devine sticloasa se adauga orezul, se pune o ceasca mica de apa si se lasa la fiert pana scade apa. Luam de pe foc si lasam sa se raceasca, apoi adaugam carnea de porc tocata si mararul . Se ocndimenteaza dupa gust si se umple chisca. (atentie insa, nu ghiftuiti matul pana la refuz, ca riscati sa se sparga la fiert).

Dupa ce am umplut matul de chisca, le punem la fiert in apa clocotita (nu rece !!). Se poate servi atat fiarta cat si prajita.

2013

Pentru-ca anul asta sigur nu mai reusesc sa postez ceva, inchei aici bloggareala si va doresc 

SARBATORI CU BINE !!!!!

Pulpe de curcan cu ceapa si scortisoara

Asta e o reteta pe care probabil ati mai vazut-o pe blog, insa care intre timp a disparut, datorita unor incercari de "cosmetizare" , cand din greseala, sau gresala??,  in loc sa etichetez cum trebuie, am sters o serie de postari cu "carne de curcan/curca" , asa ca trec direct la subiect....nu inainte de a va spune ca delicatese puteti savura si la multe restaurante din Bucuresti

Ingrediente:

2 pulpe de curcan (mama, ce ma enerveaza ca toate tipurile de carne sunt la masculin: curcan, pui, porc, iepure....)

2 cepe medii,
1 lingurita scortisoara,
sare,piper.

Preparare:

Intai si intai, pulpele de curcan se fierb (cateva clocote), apoi se aseaza intr-un vas pentru cuptor.  Ceapa se taie felii (cercuri) cam de 2 cm grosime si se aseaza pe langa carne. Se adauga scortisoara, 2 linguri de ulei si cam 150 ml apa si se da la cuptor pentru aproximativ 50 min.

Pofta buna !!!



Cu aceasta reteta particip la cursa pentru un logo personalizat.
 Organizatoarele  acestui concurs sunt Claudia  si  Ama

Sfantul Andrei

Sfantul Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus si este "Ocrotitorul Romaniei" sau "Patronul spiritual al romanilor"- fiind cel care a adus si a promovat invataturile Mantuitorului in zona tarii noastre.In scrierile bisericesti, Andrei este denumit "cel intai chemat" dupa ce l-a parasit pe Ioan botezatorul pentru a se alatura Mantuitorului.

Sfantul Andrei, inainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste in el, in momentul in care Sfantul Ioan rosteste cuvintele: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Insa, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu si este relatata de Sfantul Evanghelist Matei : "Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20).

Sursele bisericesti vorbesc despre faptul ca Sfantul Andrei  a fost rastignit pe o cruce in forma de X cu capul in jos, careia i s-a spus „Crucea Sfantului Andrei” si care se regaseste pe steagul Scotiei.

Traditii de Sf Andrei:

Ritualuri de protectie

Legendele spun ca in noaptea Sfantului Andrei (29/30 noiembrie) se practica ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele si gospodariile. Este noaptea in care spiritele negre bantuie locurile pamantesti. De aici traditia ca de Sfantul Andrei  se dezleaga secrete, se gasesc autorii unor crime, ale unor furturi. Acest obicei se desfasuara la miezul noptii, in cimitir cu apa sfintita, lumanari, un vas nou cu gura larga si cativa banuti de argint care se pun pe un mormant parasit. Dupa ce se spun cateva rugaciuni, se poate vedea in apa turnata in vas firul evenimentelor.

Varcolaci

Legendele din Bucovina spun ca in noaptea Sfantului Andrei  lupii incep sa vorbeasca si isi misca gaturile intepenite, iar daca un om este atacat de lupi acesta se va transforma in varcolac.

Strigoi

In aceasta noapte (29/30 noiembrie), femeile intorc oalele si canile cu gura in jos sau scot din soba cenusa calda pentru ca strigoii sa nu se adaposteasca la caldura sau imprastie prin curte bucati de paine pe care strigoii sa le manance si sa nu mai intre in casa. Ca sa se apere de varcolaci atarna siruri de usturoi la intrare si lasa candela aprinsa (in unele zone exista obiceiul de a se unge cu usturoi tocurile usilor si ferestrelor).

Ursitul

In noaptea de Sf Andrei tinerele nemaritate isi pot visa ursitul, daca aseaza sub perna un fir de busuioc.

In alte zone ale tarii sunt folosite alte metode pentru a vedea imaginea ursitului.

Metoda „facutului cu ulcica”: singura in fata sobei, fata intoarce un vas nou de lut pe fundul caruia lasa sa arda 3 carbuni. Rostind o incantatie ea roteste usor vasul si atrage atentia celui iubit.

Metoda cu verigheta: intr-un pahar cu apa neinceputa se arunca o verigheta sfintita de preot in mijlocul careia apare chipul ursitului.

Metoda oglinzii: o fata dezbracata se aseaza intre doua oglinzi cu cate o lumanare in fiecare mana si priveste intens in oglida din fata. Se spune ca in oglinda din spate i se reflecta scene din viitor si imaginea viitorului sot.

Prognoza pentru anul urmator

Traditia spune ca se pun 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) in podul casei si se lasa acolo pana in seara de craciun.  Cepele care s-au stricat semnifica luni ploioase cu grindina, iar cele care au incoltit, luni favorabile pentru recolta.

La fel se face si cu graul care este pus la incoltit pentru fiecare membru al familiei. Cel al carui grau este frumos si inalt se spune ca va avea un an bun cu bani si sanatate.

Daca in noaptea Sfantului Andrei este senin si cald, atunci vom avea o iarna blanda, daca este ger, vom avea o iarna grea. 

La multi ani tuturor celor care poarta numele Andrei, Andreea !!!!

Parjoale cu piure de mazare

Ingrediente:

pentru parjoale (sau chiftele / piftele...cum li se mai spune, pt.ca am fost intrebata de cateva persoane ce-s alea "parjoale" )

500 gr carne de vita+porc,
150 gr paine alba (optional. Eu folosesc doar daca -mi iese compozitia prea moale)
2 oua,
2-3 morcovi potriviti,
2 cepe medii,
3-4 catei de usturoi (puteti pune mai multi sau mai putini, in functie de cat de "iuti" le doriti)
1/2 leg patrunjel ,
1/2 leg marar,
sare, piper
ulei ptr prajit
50gr faina .
pentru piureul de mazare:
500 gr mazare proaspata (am avut eu),
sare, piper.

Mod de preparare:
Parjoaleleleeeeeeeeeeeeee:

Carnea tocata se amesteca cu ceapa (taiata marunt), morcovul (dat prin razatoarea mica), usturoiul (pisat) si verdeata(tocata fin)., se mai adauga paine inmuiata in apa /lapte si stoarsa foarte bine (dupa cum am spus doar daca doriti si doar daca compozitia o cere in cazul meu), piperul, sarea si ouale.

Din aceasta compozitie formam bile pe care fie le coacem ca atare, fie le turtim si obtinem acele "turte de carne" ovale.. Acestea se trec apoi prin faina si se prajesc in ulei incins pe ambele parti pana se rumenesc.

Sunt delicioase atat calde cat si reci. Pot fi servite, si mie personal imi plac mult cu branza de vaci proaspata si un catel de usturoi, sau cu piure, cartofi prajiti/natur, orez...cu sos...sau cam cu orice garnitura va doriti.

De data aceasta eu am ales un piure de mazare. Va spun si de ce....Am vrut sa fac mazare la cuptor. Buuuuuun !!! Pun mazarea in vas yena, pun sare, piper, pun putina apa si dau la cuptor. Dupa vreo 45 de minute...scot vasul, gust mazarea.....Nu avea nici un gust....si atunci zic eu : o blenduiesc, o fac piure. Am mai condimentat putin, am adaugat putin usturoi pudra, putin unt si ....wowww....schimbare totala de situatie. Avea un gust grozav. Si asa s-a nascut piureul meu de mazare, garnitura potrivita pentru parjoale.

Merg de minune cu un usturoi verde, proaspat !!!! Pofta buna !!!!

Sirop de catina

Si iata ca a venit momentul sa ne pregatim de iarna, sa ne imunizam . Si cum putem sa o facem mai bine decat cu o cura cu sirop de catina???

Ei bine, despre catina gasiti numai lucruri "de bine" daca rasfoiti orice revista cu "naturiste" , pe google, sau intreband prin batrani. 

Cu toate astea, va fac si o scurta prezentare a beneficiilor:

Unul dintre cele mai cunoscute vitaminizante naturale, recomandat mai ales inainte de inceperea sezonului rece, este siropul de catina. Este considerat o adevarata polivitamina naturala (contine:  foarte multa vitamina C, vitamina E,  betacaroten, acizi grasi nesaturati, vit: B1, B2, PP, D, minerale: Ca, Fe, fosfor, potasiu, magneziu)., foarte util pentru copii, mai ales daca este amestecat cu miere de albine. De asemenea, opreste hemoragiile interne, elimina parazitii intestinali, ajuta la refacerea epiteliului renal si intestinal. S-a mai dovedit bun pentru incetinirea proceselor de imbatranire si prevenirea aparitiei cancerului si ca tonic general in stres. Pentru cei care lucreaza intr-un mediu nociv, reduce efectul expunerii la radiatii. Mai trateaza hepatita virala si ciroza, psoriazisul si dereglarile endocrine. Are un rol exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni oculare, precum hemeralopie, prezbitism, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataracta.

Cu alte cuvinte... sanatate curata, 100% naturala.

 Ingrediente:
 1 kg catina,
500 ml miere de albine ( de preferat direct de la producatori, nu la borcane din supermarket)

Preparare:

Fructele de catina se desprind de pe crengute (eu am scapat de aceasta operatiune extrem de migaloasa, intrucat am cumparat de la piata doar bobite. Cred insa ca mi s-ar fi zburlit parul la 220 V sa stau si sa pigulesc toate bobitele, cum am vazut ca stateau batranelele in piata, pe scaunel si cu rabdare ciuguleau boaba cu boaba). Se spala cu apa si se lasa sa se usuce foarte bine.

Se paseaza bine de tot (operatiune de durata in cazul meu , ca a trebuit sa ma lupt si sa bumbacesc cateva sute de boabe si sa storc toata vlaga din ele si din seminte - si tare greu s-au lasat batute - insa avantajul a fost ca am facut niste muschi  si o febra musculara pe masura dar si o bucatarie cu picatele portocalii), apoi se strecoara printr-o sita foarte fina sau printr-un tifon. Lichidul rezultat se amesteca cu mierea si se toarna in sticle inchise ermetic.

Cojile si semintele de catina ramase dupa zdrobire si stoarcere, nu le aruncati. Le puneti la uscat si le folositi la ceai, la fel de bun si de benefic pentru sanatatea noastra.

Cat lucram cu catina folosim vase si ustensile  din plastic, sticla sau lemn, pentru a nu oxida. 

Pastram siropul la frigider si il amestecam din cand in cand prin rasturnare. Se poate pastra timp de 2-3 luni. Din siropul de catina luam cate 2-3 lingurite inainte de micul dejun, nu mai tarziu, intrucat este un energizant natural  si mai ales in cazul copiilor pot aparea surprize pline de energie (va spun din experienta...una bucata kinder, la ora 23.30 tropaia prin casa fara urma de oboseala sau somn . Deci, se poate !!). 

Siropul de catina l-am folosit pentru imunizarea kinderului din dotare. Pentru noi, astia batrani, am pus boabe de catina intregi , la borcan, cu miere de albine. 

Din catina putem prepara si o bautura racoritoare, foarte buna si pentru copii, amestecand sirop de catina cu apa minerala si inca 1-2 lingurite cu miere.

Catina poate fi consumata si astfel:

- Se poate pasa cu o furculita nemetalica, iar pasta obtinuta se amesteca

cu miere si se pastreaza la frigider.

- Se poate lasa ca atare, se pastreaza boabele intregi, inchise in recipiente la frigider, iar in momentul consumului se amesteca cu miere. In acest fel este mai dificil de consumat, deoarece catina contine niste samburi mici si tari, care sunt mai greu de mestecat.

- Pulpa ramasa de la fructele folosite pentru sirop, se poate usca si macina cu rasnita de cafea. De asemenea si fructele intregi se pot usca si macina in pulbere fina. Pastram pulberea in borcane si o folosim pentru ceai. O lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze apoi se bea.

Gulii umplute

Povestea acestor gulii e super-mega - simpla. Le vedeam frumos asezate in rafturi ori de cate ori mergeam la cumparaturi, insa niciodata nu le cumparam. Sau altfel spus, le ocoleam cu gratie. Motivul??? Nu stiam cum sa le gatesc ...De data asta insa....mi s-a pus pata pe ele.  Continuarea...o vedeti in cele ce urmeaza....

Ingrediente:

5 gulii,

300 gr carne tocata (de pui in cazul meu)

5-6 ciuperci,

1 ceapa,

1 legatura marar,

5 rosii cherry / 2 rosii "normale",

1 patlagica (adica o rosie verde, cruda)

sare, piper

Preparare:

Se curata guliile de frunze , daca au (ale mele aveau), se spala, apoi se taie un capacel in partea superioara. Daca vreti sa le folositi le pastrati, daca nu....la cos cu ele (capacelele). Se scobesc guliile de miez (cu o lingura), cu grija sa nu le rupeti . Daca sunt prea mari le puteti opari putin (scufundate 5 minute in apa clocotita).
Apoi ne ocupam de umplutura: se taie ceapa marunt si se pune la calit in 3 linguri de ulei. Se adauga ciuperciel taiate marunt si miezul de gulii. Se adauga si carnea  apoi se condimenteaza dupa gust. Se opreste focul, se adauga mararul tocat marunt si se umplu guliile.

Se aseaza frumos intr-un vas ce merge la cuptor. Se adauga apa cat sa cuprinda guliile.
 Eu am mai adaugat si un "sos" format din rosii cherry, patlagica, 1 ciupercuta si 1/2 ceapa, toate taiate marunt.
Se acopera vasul si se da la cuptor, la foc mediu pentru aproximativ 1 ora. Puteti verifica cu o furculita daca sunt fierte.

Se servesc calde, cu smantana / nu (dupa moft).

Alaturi de aceste gulii merge de minune un vin rosu !!!

"Dulceata" de ardei iuti

Daca tot e toamna si pietele sunt pline de legume proaspete, gustoase, romanesti si mai ales crescute direct in lumina soarelui si nu in sere, iar culorile vii si aromele placute te imbie sa cumperi si din aia si din aia si din aia, m-am lasat si eu prinsa in acest vartej al shoppingului la piata.

De aceasta data, victime au fost ardeii iuti care mai verzi care mai rosii , dar carora le-am pus gand rau: sa-i "macelaresc" si sa fac din ei o dulceata numai buna de savurat alaturi de o friptura delicioasa !

Ingrediente:
1 kg ardei iuti ( de preferat rosii ca dau o culoare frumoasa dulcetii)
1 kg zahar,
1 litru otet de vin  9%

Preparare:

Se spala si se usuca bine ardeii apoi se curate de seminte, codite si nervuri. (eu am aplicat metoda cu 3 perechi de manusi sa fiu sigura ca nu trece iuteala la degete ...) . 

Dupa ce am terminat cu bine aceasta operatiune, am bagat ardeii in blender si i-am macelarit bini di tat pana am obtinut o pasta fina. 

Atentie !! Daca-i lasati mai mari riscati sa dati de cojite prin dulceata !!

Otetul se pune la fiert împreună cu zahărul . Când zahărul s-a topit de tot si începe să se lege siropul se adaugă pasta de ardei si se mai lasă la fiert încă vreo 30-60 minute ( depinde de cât de groasă doriti dulceata). 

Sfat ! Când considerati că este gata faceti vesnicul  test cu picatura si farfuria (daca nu va place consistenta, mai lasati la fiert). Mie personal mi s-a parut cam multa zeama si am mai scurs-o obtinand astfel un sirop de ardei iute 

pe care-l folosesc la saramuri, sosuri sau alte mancaruri picante. Da, eu iubesc mancarea picanta !

Se pune dulceata fierbinte in borcanele (eu am folosit din astea mici de 200 gr) spalate si sterilizate in prealabil, borcanele ce le puteti pune apoi la cuptor , la foc mediu pentru 10 minute, apoi vor ramane acolo sau intre paturi sa se raceasca in liniste. Se eticheteaza si se aseaza frumos pe rafturile din camara unde vor sta in asteptare pana la prima friptura care va urla "vreau dulceata de ardeiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii".

Savoare picanta !!!

Pipote picante cu dovleac

 „Trick or Treat?” 

A fost Halloweenul !!! Petrecerea bostanilor !!! Daaa, mare bucurie mare !!! Si, daca tot a fost sezonul dovlecilor, am profitat si am pregatit o delicioasa portie de dovleac cu pipote picante !!!

 Ingrediente:
200 gr dovleac,
400 gr pipote de pui,
1 ceapa,
1 ardei iute,
sare,
3-4 linguri sos de soia picant,
2 felii de paine(cu cat mai veche cu atat mai bine).

 Preparare:

Se curata ceapa si se taie solzisori apoi se pune la calit in 2 linguri de ulei. Cand devine sticloasa se adauga pipotele si se mai calesc putin (pana isi schimba culoarea). Se adauga 1 cana de apa sise lasa la fiert . Cand sunt fierte bine pipotele se adauga dovleacul, sosul de soia si ardeiul iute taiat feliute. Se condimenteaza dupa gust si se mai lasa la foc mediu cam 10 minute. Se adauga painea taiata cuburi si se amesteca usor (sa nu sfarame) . Dupa ce painea absoarbe tot lichidul, se serveste fierbinte.

 Tot ce pot sa va spun este ca te lingi pe degete dupa o astfel de masa !!! Cel putin in cazul nostru asa a fost !!! Si am reeditat reteta de vreo 3 ori pana acum.

Cu aceasta reteta particip la concursul organizat de Kadia pe al sau blog  unde va invit si pe voi !!!

Dovleac cu smantana

Am spus-o si o repet de "n" ori: am un plod tareeeee mofturos cand vine vorba de mancare. Dupa maria sa, toate mesele ar fi compuse din fructe si lactate (branza de orice fel, smantana, iaurt...). Am ajuns sa pun iaurt si in supa, ca sa binevoiasca sa inghita 2-3 linguri.

Dar, se pare ca toamna a venit cu un cadou pentru noi: DOVLEACUL. Da, fie-mea , se pare, adora dovleacul. I-am facut piure, copt....si -l savureaza de fiecare data.

Pentru azi, am avut la pranz piure de dovleac cu smantana si marar.Un deliciu !!!!

Ingrediente:

cam 200 gr dovleac (din ala placintar...si daaa, trebuie sa mi fac stoc pentru iarna),

1 catel usturoi,

2-3 fire de marar,

2-3 linguri de smantana.

Preparare:

Am taiat dovleacul cuburi si l-am pus la fiert impreuna cu catelul de usturoi.

Apoi l-am pasat cu o furculita, am adaugat mararul taiat fin de tot (sa nu se simta, ca fie-mea are radar, si ce nu corespunde standardului ei de bun-bun, scuipa), am adaugat smantana (bineinteles) si am savurat tot, tot, tot !!!!

Bulion de gogosari

Ingrediente:
3 kg  gogosari bine copti,
cam 200 ml ulei pentru calit bulionul si pentru pus deasupra in borcane,
1 lingura sare.

Preparare:
Se spala si se curata bine gogosarii de cotoare si seminte si se dau prin masina de tocat / la robot.

Se fierbe pasta obtinuta (contine destul de mult lichid), intr-un vas de tuci (in cazul meu, dar puteti folosi orice vas doriti/aveti in dotare. Eu il folosesc pe cel de tuci pentru-ca nu se lipeste de fund), la foc mic si adaugand 100 ml ulei si sarea. Am auzit aceasta reteta si in varianta in care se adauga zahar, insa nu am preparat o niciodata asa. 

Pentru fierbere nu am un timp anume. Eu fierb bulionul pana ajunge la consistenta dorita( aproximativ o ora jumatate).

Se pune bulionul fierbinte in borcane si se pune o pelicula fina de ulei peste bulion. Se capseaza bine borcanele si se lasa sa se raceasca intre paturi.

Se depoziteaza in camara sau in beci si se poate pastra si timp de doi ani.

Sfaturi, ce poate va vor fi utile:

In timpul consumarii bulioanelor de ardei, de rosii precum si a pastei de ardei iute, se vor sterge cu grija urmele de pasta de pe peretii borcanului si se va reface de fiecare data pelicula de ulei, prin adaugarea unei linguri de ulei fierbinte peste produs. In caz contrar se pot forma mici pete de mucegai care afecteaza calitatea produsului.

O cantitate oricat de mica din acest bulion(care are o foarte mare putere de colorare), va accentua foarte mult prezenta urmelor de grasime din mancare, facand ca aceasta sa para mult mai grasa decat este.