Ficat in stil turcesc

Dacă la alte mâncăruri nu se fac figuri la masă, când e vorba de ficat, atât soţul cât şi fie-sa J strâmbă din nas. Dacă ăl mare mai manâncă cu chiu cu vai, cea mică nici nu vrea să se atingă de el. Aşa că îl pregătesc destul de rar, şi de cele mai multe ori doar pentru mine. Zilele astea, tot am văzut pe net un video despre cum să prepari „cel mai bun ficat în stil turcesc” şi cum aveam rătăcită prin congelator o pungă de ficăţei, am pus-o în practică.

Ingrediente:

500 gr ficat de curcan (dar iese la fel de bun si cu cel de pui),

3 cepe roşii,

2 linguri amidon,

4-5 caţei de usturoi,

5 linguri ulei,

1 linguriţa sare,

5 linguri pastă de roşii,

2 linguri miere de albine,

1 lingurita dulceaţă de ardei iuţi,

3 linguri sos soia,

Preparare:

Spălăm bine ficatul şi îl tăiem în felii .

Adăugăm amidonul, sarea, usturoiul zdrobit şi uleiul , amestecăm şi lăsăm la marinat 20 minute.

Încingem o tigaie şi punem ficatul. Când îşi schimbă puâin culoarea , adăugăm ceapa tăiată peştişori /felii. Amestecăm de 2-3 ori .

Într un vas , amestecăm restul ingredientelor (pasta de rosii, mierea de albine, sosul de soia, dulceata de ardei iuti) cu 300 ml apă şi turnăm peste ficat.

Lăsăm la foc mic 20-30 minute , după care servim.

Noi am avut alături niste orez cu legume şi murături. 

S-aveti pofta !

Romania. Moieciu de Sus. Pensiunea Inima Bucegilor.

Zilele astea am tot fost cu gandul la vacanţa ce a trecut şi am tot avut chef de scris. Fie pentru a vă spune despre locurile frumoase pe care merită  (cel puţin din punctul meu de vedere) să le vizitaţi, fie pentru a-mi varsa nervii pe unele unităţi de cazare care-ţi promit una şi-ţi oferă alta.

Dacă vreţi să mergeţi câteva zile la munte, vă recomand cu drag zona Moeciu de Sus. 

E prima oară cand am ajuns aici şi mi-a plăcut foarte mult . Peisaje frumoase, oameni calzi , case îngrijite .

Posibilităţile de cazare sunt foarte multe. Noi am fost cazaţi la Pensiunea Inima Bucegilor.

Gazda, doamna Lăcrămioara, o persoană extrem de amabilă şi drăguţă. Şi o bună bucătăreasă J .

Pensiunea are bucătărie utilată cu absolut tot ce ţi trebuie, dar si zonă de grătar.

În curte sunt mai multe locuri de luat masa (lucru extrem de important, având în vedere că turiştii vor să stea doar cu familia şi nu cu toti cei cazaţi în pensiune) şi ai parte de intimitate.

Copii au la dipoziţie un mini-parc dotat cu trambulina (atracţia principală), balansoar, topogan, fileu de tenis, hamak şi mult loc pentru alergat.

Dacă nu doriţi să gătiţi, pensiunea vă oferă şi posibilitatea de a comanda.

Noi le-am combinat. Am făcut şi gratare , dar am savurat şi bunătăţile pregătite de gazdă. Preţuri decente.

O cafea – 4 lei.

O ciorbă (de văcuţă, cu smantana, paine si ardei) – 10 lei.

Balmoş – 25 lei . Porţia e suficient de mare pentru 2 persoane.

Singura nemulţumire a fost că în camera în care am fost cazaţi, la parter, în partea stângă, era foarte multă umezeală. Toate hainele erau umede. 

Iar în baie, de pe pereţi curgeau picături de apă, încât a trebuit să stăm tot timpul cu un prosop pe gresie (pentru a nu aluneca şi pentru a nu călca în apă). Şi mirosul era specific unor încăperi cu mucegai, destul de deranjant, mai ales noaptea. Probabil ;i din cauza vremii ploioase.

Patul destul de mic, neîncăpător pentru 2 adulţi şi un copil (de 7 ani).

 Dacă vă cazaţi în zonă, puteţi merge în drumeţii >

La cascada „La Chişătoare”

 La castelul Bran (40 lei biletul/persoana)

Langa castel , este amenajat si un frumos muzeu al satului, unde puteti vedea cum traiau oamenii inainte. Copii vor fi foarte incantati sa descopere lucruri noi.

 la Cheile Gradistei unde se spune ca este cel mai curat aer din tara

 precum si pe carari de munte, cum am facut noi. 

 Toate drumurile noastre se incheiau cu o vizita la o gogoserie , care era cumva asezata la rascruce de drumuri. Faceau gogosi calde si aromate. 2 lei bucata. Pudrate cu zahar, scortisoara, nuci sau sirop de zmeura si ciocolata. Preferatele noastre au fost cele cu sirop de zmeura. 

Manastirea Aladzha , Bulgaria

Dacă ajungeţi în zona staţiunii Nisipurile de Aur, nu ezitaţi să vizitaţi şi Mănăstirea Aladzha (sau Adjar), un loc linistit, răcoros şi în contrast cu agitaţia de la malul mării.

Noi am profitat de o după amiază înourată şi am plecat în drumeţie. Mănăstirea se află la vreo 4 km de staţiune, în direcţia Varna. Drumul nu oferă nimic spectaculos. Este strada normală care leagă staţiunile între ele. Noi am ales să mergem pe jos şi am făcut cam 1 oră şi jumătate de la hotel până la mănăstire. Există însă şi autobuz pe acest traseu , daca nu doriţi să mergeţi cu maşina personală, sau puteţi apela la „piraţi” – persoane care se oferă să vă ducă unde aveţi nevoie, cu masina lor (un fel de taxi privat) .

Odată intraţi pe poarta mănăstirii (după achitarea unui bilet de 10 leva / 5 euro), parcă ajungem în altă lume. Ai senzaţia că ai trecut prin tunelul timpului.

În faţa se deschide o curte interioară cu răcoare şi multă verdeaţă. Arbori, flori, iarbă. Şi o linişte de nedescris.

Mănăstirea are şi un muzeu unde puteţi vedea  icoane recuperate din vechea mănăstire, obiecte de cult folosite de călugării de la acea vreme, şi bucăţi de frescă.

Bineînţeles că există şi un mic magazin cu suveniruri. 

Mănăstirea Aladzha este cea mai populară dintre "mănăstirile de piatra" sau "bisericile săpată în stâncă" de pe țărmul bulgar al Marii Negre, întemeiate in perioada secolelor XII-XIV.

Încăperile mănăstirii au fost sculptate pe două niveluri, într-o faleza de calcar, înaltă aproape 40 m . La primul nivel sunt situate biserica mănăstirii, chiliile călugărilor, sala de mese și bucătărie, o mică biserică recviem, cripta (osuar) și alte încăperi gospodărești. Al doilea nivel reprezintă o nișă de piatra naturala, în partea de est a care este construită capela mănăstirii.

Desi la baza scarii care urca spre cele doua nivele ale manastirii, exista un panou prin care suntem rugati sa nu lasam biletele sau bani in incaperi, si exista si o cutie special amenajata in acest sens, aproape in mai toate incaperile gaseai bani si biletele cu dorinte.

 La distanța de 600-700 de metri vest de mănăstire se află un grup de peșteri, cunoscut sub numele "Catacombe". Accesul se face pe o carare, de a lungul careia sunt arbori de diferite specii. Unii dintre ei, foarte rari, dupa cum scria pe placutele cu detalii. 

Numele creștin al mănăstirii este necunoscut. Numele "Aladzha" este de origine persană, arabă și înseamnă "pestriț, colorat".

Berlin Golden Beach****, Nisipurile de Aur, Bulgaria

Concediul de anul asta  (2018) la bulgari, a fost de departe cel mai dezamăgitor concediu pe meleaguri străine. Din mai multe puncte de vedere.

Am fost cazati la Hotel Berlin Golden Beach**** din Nisipurile de Aur. 

L-am ales pentru-ca este amplasat pe plajă, pentru facilităţile promise pe site-urile de prezentare  şi pentru imaginea frumoasă de ansamblu.

La sfârşitul vacanţei, am plecat cu un gust uşor amar şi clar nu voi recomanda cunoştinţelor să meargă acolo. 

Din tot ce promiteau pe site (şi am plătit ) singurul lucru bun a fost că hotelul era intr-adevăr amplasat pe plajă

Cazarea s-a făcut relativ repede. Am ajuns pe la 10.00, ne-au dat brăţări (lucru bun, că puteai merge la masa e prânz) însă pentru a primi o cameră a trebuit să aşteptăm ora 14.00. Cât despre cameră, am solicitat una cu vedere la mare, că de aia am ales hotelul, că e pe plajă.  Răspunsul a fost că nu există, însă după un semn discret din partea recepţionerului urmat de plecarea a 10 euro din portofel, s-au găsit camere la alegere.Camerele destul de spaţioase şi curate.

Parcarea. Altă distracţie. Vreţi parcare lângă hotel, veţi primi din nou un refuz şi un semn discret. Dacă pentru cameră am dat, pentru parcare am refuzat,şi am fost redirecţionaţi într-o parcare „ăpăzită şi cu plata” ceva mai departe de hotel. Vreo 200 m. Parcarea avea bariere la intrare, bariere care erau închise doar pe timpul zilei. Noaptea, începând cu ora 22.00 erau ridicate. În plus, costul parcării era de 12 leva / 6 euro /zi.

Ne promiteau piscină interioară. Am zis ok, asta e un lucru bun, dacă nu avem noroc de vreme, avem opţiuni să petrecem ziua în mod plăcut cu copii.  Odată ajunşi la hotel, am constatat că piscina interioară există, dar că nu se deschide pe perioada verii.

În preţ intra şi o cină „a la carte” . A treia zi din sejur am mers să facem rezervare (aşa funcţiona treaba – trebuia sa fii pe fază, să găseşti persoana care făcea lista cu rezervări ,şi pe care o găseai doar între orele 17.00-18.00 în lobby ul hotelului) . Asta era miercuri. Răspunsul a fost „ne pare rău, nu vă putem face rezervare decât săptămâna viitoare , că în week-end restaurantul este închis” . Noi plecam luni, aşa că, am pierdut şi această „facilitate” . Sau mai bine spus nu am pierdut nimic, după cum ne-au povestit nişte prieteni, mai norocoşi , care au prins un loc la restaurant.Meniul a fost dezamăgitor: adulţii au primit supă de sparanghel, midii în sos şi somon cu cremă de telină. În schimb copiii au fost serviţi cu hamburgheri . În ceea ce mă priveşte , cred că e o atitudine greşită. Cum pot eu ca părinte să savurez o supă / somon /mai ştiu eu ce altceva ar fi fost în meniu şi copilului să i spun „manâncă-ţi hamburgherul” , care între noi fie vorba nu era vreo minunaţie (erau la fel cu cei serviţi între mese , la bufetul de pe plajă).

Animaţia. Un fiasco total. În fiecare dimineaţă veneau 2-3 copii (16-17 ani) care se chinuiau să convingă turiştii să facă diverse activităţi ( gimnastică pe plajă, darts, fotbal, volei în piscină) de maxim 15-20 minute.Pentru copii, aveau program de pictat (tricouri, figurine din ghips, cartoane) contra cost (undeva la 20 leva /10 euro / activitate) după amiaza de la 16.00-18.00.În rest nimic. Nu mini disco, nu distracţii (promise şi lăudate pe site-ul hotelului) . Sâmbăta, erau activităti de  jumătate de oră (noi am prins salsa dance) la Hotelul Berlin Golden Park, undeva la vreo 5-700 m de hotelul nostru.

Mâncarea. Aici a fost cea mai mare dezamăgire. Acelaşi meniu în fiecare zi.   

Micul dejun a fost ok. În fiecare dimineaţă se făceau wafe (pentru care trebuia să stai la rând şi câte 20 minute- un singur aparat / câteva sute de oameni) omlete şi/sau ochiuri. Salamuri vreo 3-4 feluri (din cele mai ieftine) . Brânzeturi variate dar fără gust.  Cornuri şi alte foietaje. Fructe doar grapefruit feliat , mere şi banane tăiate şi înegrite. Mai aveai rosii feliate , presărate cu brânză şi verdeţuri la cuptor, pâine dată prin ou şi prăjită, cârnăciori prăjiţi. Cereale, compoturi, iaurturi şi lapte.                    

Prânzul. În fiecare zi câte 2 ciorbe. Piureuri, orez cu legume, paste  şi muuulte legume congelate, gătite la abur. O dată la 2 zile erau cartofi prăjiţi, pentru care stăteai la rând si câte jumătate de oră. Carne de pui/porc prăjită . La fiecare masă niste mâncărică din bucătele de carne şi sos. Peşte am văzut de 2 ori în tot sejurul. Fructe: pepene roşu/galben, mere, prune, piersici.                                      

Cina. Cam aceeaşi mâncare ca la prânz, la care se mai adauga un gratar de pui (condimentat picant-deci exclus pentru copii).               

                                                                                 

Desertul. Prăjituri cu multă cremă. Înghetata doar pentru copii (dacă te duceai tu ca adult să ceri o îngheţată trebuia să ai şi copilul cu tine, altfel nu primeai).Salatele erau şi ele prezente. Între mese, era o gheretă de unde puteai lua hamburgheri/ hot dog şi aeran (un fel de iaurt). Aceeaşi problema: rand mare. În plus nu dadeau decât 2 hamburgheri de persoana. Deci daca te duceai să ceri 3 (pentru toata familia de ex.) trebuia să mai ai pe cineva cu tine.

Băuturile. Toate de la dozator. Cafea, apă, sucuri, bere, vin. Ceai puteai servi doar dimineaţa. În rest nu mai găseai.  Cocktailuri (alcoolice şi non alcoolice) – suc de la dozator, sirop colorat şi cel mult 50 gr de alcool.Pe plaja era un singur bar, unde era mereu aglomerat. Mai aveai un bar in holul hotelului.

Personalul destul de acru. Se uitau la tine cu dispret şi abia aşteptau parca sa faci o greseala sa te certe.

Plaja şi apa curate. Şezlonguri destul de multe, însă la ora 6,30 cele din primul rand erau mai mereu ocupate cu prosoape.

Salvamarul arăta ca un butoi de rom: mic, negru şi burtos. Cu figuri şi fără bun simţ. Tipa la copii care alergau prin jurul „cabanei” lui de salvamar . Urla la ei sa nu se stropeasca cu apa, ca l deranjează din zona de protecţie. Nu aveai voie in apa cu barcuţe, saltele, mingi etc. Doar cu colac. Daca indrazneai sa intri erai fluierat, apoi efectiv scoatea nişte urlete sa te facă atent.

          Per total, a fost cel mai nereusit concediu în Bulgaria până acum. Şi am fost de câteva ori. Poate de vină a fost şi vremea.
          Deşi era trecut de jumatatea lunii iulie, am avut parte de câte o ploaie scurta în fiecare după amiază. Iar soarele iesea din nori abia pe la 10.00-11.00.

Dacă alegeţi să vă petreceţi concediul în Nisipurile de Aur, vă recomand să vizitaţi Mănăstirea Aladzha (sau Aladja) despre care am povestitpe larg aici. Este cea mai populară dintre "mănăstirile de piatra" sau "bisericile săpată în stâncă" de pe țărmul bulgar al Marii Negre, întemeiate in perioada secolelor XII-XIV şi se află la aproximativ 4 km de staţiune.

Drumul pana acolo nu este spectaculos, insa odata intrati in curtea manastirii ai senzatia ca ai ajuns in alta lume. Este o oaza de liniste si de verdeata, unde poti petrece in mod placut 2-3 ore.