Prajitura cu piersici și miez de nuca

Ingrediente:

4 piersici, 
100 gr miez nuca, 
esenta migdale, 

6 ouă, 
6 linguri ulei, 
6+4 linguri zahar, 
8-10 linguri faina, 
1/2 plic praf de copt

Preparare:

Spalam piersicile si le taiem cubulete.

Le punem intr-o cratita împreuna cu 4 linguri de zahar și le lasam la foc mic pana se topeste zaharul. Lasam să se raceasca.

Intre timp pregatim blatul. 

Separa, ouăle si batem (cu telul/mixerul) albusurile spumă cu un praf de sare si restul de 6 linguri de zahar. 

Galbenusurile le frecam cu uleiul si esenta de migdale, apoi le turnăm peste albusuri.

Adaugam făina amestecata cu praful de copt si amestecam cu o spatula.

Turnam compozitia intr-o tava pe fundul căreia am pus hartie de copt. 

Deasupra intindem uniform piersicile si siropul, presaram nucile taiate grosier, apoi dam tava la cuptorul încins în prealabil pentru 45-50 minute.

Cartofi umpluti cu mozzarela si rosii , la cuptor

Despre cartofii umpluti v-am mai povestit (cartofi umpluti cu sunca si branza,  cartofi copti cu umplutura de branza si porumb). I-am descoperit acum câtiva ani, cand am luat ”un pranz de afaceri” si de atunci am tot căutat reteta perfectă . Indiferent ce umplutura am ales, de fiecare dată mi se părea mai bună ca cealaltă. Si descopar mereu noi variante. Zilele viitoare voi încerca și varianta de post (am ceva idei) . Până atunci însă vă propun să încercați această combinație de cartof cu mozzarela si rosii. Racoroasă și satioasă în acelasi timp.  

Ingrediente:

2 cartofi mai mari, 
3 cătei de usturoi, 
2 linguri ulei de măsline, 
cateva frunze de busuioc și cimbru, 
6 rosii cherry / 2 rosii ,
200 gr mozzarela, 
sare, piper

Preparare:

Spalam cartofii, îi intepam din loc in loc cu furculita și-i bagam la cuptor, la copt, pentru 30-40 minute, in functie de puterea cuptorului. 

Cartofii pot fi și fierți, însă eu îi prefer copti de două ori. Parcă au gust mai bun.

Cand sunt gata, îi lasam putin sa se racoreasca dupa care îi tăiem în jumatate, pe lungime. 

Cu o lingura, scobim miezul pe care-l punem intr-un castron și-l pasăm ca pentru piure cu puțin ulei de măsline. Avem grija sa nu rupem marginea cartofului.

Peste miezul de cartof adaugam usturoiul tocat mărunt/zdrobit, frunzele de busuioc/cimbru tocate, mozarela maruntita, asezonam cu sare si piper după gust și amestecam. 

Umplem cartofii. Deasupra infingem usor jumatatile/feliile de rosie, apoi îi bagam din nou la cuptor, pentru 20 minute. 

La jumatatea timpului, scoatem tava și presaram puțină mozzarela rasa peste cartofi. 

Pot fi serviti ca si garnitura, alături de o friptura cu putin sos de iaurt si usturoi, sau pot fi serviti ca fel principal alaturi de o salata generoasa.

S-aveti pofta !

Chiftele de cartofi si orez

Aceste chiftele/pârjoale (cum se pot încadra cu succes în categoria mancare reciclata/nimic nu se aruncă. Știu că sună cel putin ciudat, însă credeți-mă că dintr-un ardei umplut de post și 3 linguri de piure poți obține niște chiftele delicioase numai bune pentru un pranz delicios. Mai jos vă las rețeta completă pentru  chifteluțe si vă spun un mic secret : eu aveam rătăcit prin frigider un ardei umplut (uriaș) și niște piure proaspăt rămas de la cină, pe care nu ma înduram să-l arunc și așa mi-a venit ideea acestor chiftelute.

Ingrediente:

6 cartofi potriviți,

50 gr orez,

2 morcovi,

1 ceapă,

optional câteva ciuperci, ardei gras ,

2 linguri de pesmet / 1 felie de pâine uscată,

o legătură pătrunjel,

2-3 linguri ulei

sare, piper

Preparare:

Curățăm cartofii și îi punem la fiert, după care îi scurgem de apa în care au fiert. 

Fierbem orezul separat în 3 măsuri de apă până devine pilaf apoi îl adăugăm peste cartofi. Pasăm compozitia ca pentru piure.

Curățăm morcovul și-l dăm pe răzătoarea mică.

Ceapa o tocăm mărunt.

Călim ceapa și morcovul în 2-3 linguri de ulei, apoi adaugăm apă cât să le acopere și lasăm la foc mic până când apa se va evapora complet, iar legumele vor fi gătite.

Peste cartofii pasati adaugăm legumele călite, pesmetul, pătrunjelul, sare și piper după gust.

Amestecăm bine compoziția apoi, cu mâinile înmuiate în puțin ulei, formăm chifteluțe pe care le așezăm într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

Coacem chifteluțele la cuptorul preîncălzit, la 180 de grade, pentru aproximativ 25-30 de minute sau până când s-au rumenit frumos, întorcându-le cu grijă la jumătatea timpului.

Sfat: lăsați puțin loc între chiftelute în tava. Neavând ou, la copt se vor lăsa/lati putin și e posibil să se lipească între ele. Trebuie întoarse cu grijă, întrucât se pot sfărâma. Deși la finalul timpului de coacere par moi, după ce se răcoresc puțin se mai întaresc.

Se pot servi alături de o salată, cu sos de usturoi sau alături de alte garnituri!

S-aveți pofta !

Rulada cu ciuperci si cascaval

Anul acesta cred ca m-am îndragostit de rulade. Până acum îmi era foarte frică de ele, mi se părea că se fac destul de greu cu niste aluaturi complicate . Însă acest blat cu unt topit si făină e fenomenal și iese de fiecare dată. Unde mai pui că îl poți colora după placul fiecăruia (verde - cu spanac/alte frunze, portocaliu - cu bulion, roz-cu sfeclă rosie ...) iar umpluturile ...ei bine aici ”doar cerul e limita” .

Îmi aduc aminte că în copilărie eram fascinată de rulada de cascaval cu ciuperci. Avea mama o colegă care ne făcea de câte ori o rugam. Si acum ne amintim cu placere despre ruladele domnisoarei Lucica. Nu le-am incercat niciodată insa. Dar e pe lista de ”to do” si rulada de cascaval. 

Ingrediente:

blat:
200 gr unt,
350 gr lapte,
2 linguri bulion,
4 oua,
200 gr faina,
1 praf de sare

umplutura:
1 lingura ulei masline
1 ceapă medie,
400 gr ciuperci din conserva
250 gr cascaval
sare, piper

topping:
100 gr cascaval ras

Preparare:

Topim untul intr-o tigaie mai mare, apoi incorporam faina. Oprim focul. Putem termina aluatul în aceeasi tigaie (având astfel mai putine vase de spalat la final) sau putem transfera compozitia într-un castron.

Adaugam galbenusurile unul câte unul si amestecam pâna se omogenizeaza compozitia. 

Turnam apoi laptele caldut si amestecam usor.

Adăugăm cele 2 linguri de bulion și amestecăm din nou.

La final adaugam albusurile batute spuma tare cu un praf de sare.

Turnam aluatul într-o tava de cuptor, in care punem hârtie de copt. 

Coacem rulada 35- 45 de minute in cuptorul preincalzit la 180°C.

Între timp pregătim umplutura.

Calim ciupercile și ceapa tăiată mărunt in ulei de masline timp de 2-3 minute. Asezonam cu sare si piper.

Când blatul este copt, il scoatem și îl răsturnăm pe un prosop umezit.

Dezlipim usor hârtia de copt si acoperim cu prosop umed. 

Lasam cateva minute sa se raceasca, apoi punem ciupercile calde peste blat. Le acoperim cu un strat de cascaval ras.

Rulam usor cu ajutorul prosopului ( e posibil să mai crape putin), presaram cascavalul ras pentru topping si invelim rulada într-o folie alimentara. 

O dam la rece pentru cateva ore, apoi o putem taia felii si servi.

 S-aveți pofta !

Tarta cu mure

Cea mai buna mancare este cea pe care o mananci alături de prieteni. Indiferent ce ai pe masa. O felie de pâine cu mujdei este de o mie de ori mai delicioasă alături de cei dragi (nu-i așa Laura? ) decât o friptură de struț într-un restaurant cu 'nspe stele Michelin lângă niște scorțoși în costum. Așa s-a întâmplat și cu această tartă, pregătită în grabă, într-o zi de joi, pe o furtună iscată din senin (ba mint, am primit mesaje de avertizare) care colac peste pupăză ne-a lăsat și fără curent. Toate astea însă, nu ne-au împiedicat să petrecem câteva ore povestind și râzând cu un pahar de vin și oameni faini. Să mai zic că după ploaie,  apusul a fost scăldat în lumini și culori magnifice? Spun ! Revenind la tarta noastră, tot ce pot să spun e că a fost și a dispărut de pe farfurii destul de repede. Acum, nu știu dacă or fi fost de vină murele îmbibate cu alcool (că da, e cu mure din alcool) sau atmosfera, dar nouă ne-a plăcut. Și voi mai face și altă dată, deși stiu sigur că nu va mai fi la fel de bună.

Ingrediente:

6 ouă, 
6 linguri zahăr, 
6 linguri făină (dar dacă credeți că mai trebuie, mai puteți pune),
4 linguri ulei,
1/2 pachet praf de copt,
200-250 gr mure  (eu am folosit murele rămase de la lichior, pe care nu m-am îndurat să le arunc),

Preparare:

Separăm albușurile de gălbenușuri. 

Albușurile le batem spumă, cu un praf de sare și zaharul, până când obținem o spumă care își păstrează forma (sau care nu curge dacă întoarcem castronul).

Gălbenușurile le frecăm cu uleiul, ca la maioneză, până se omogenizeaza.

Turnăm gălbenușurile peste albușuri și amestecăm cu o spatulă, cu miscari de jos în sus. 

Adăugăm treptat făina amestecată cu praful de copt. Se spune că dacă bați bine ouăle nu mai ai nevoie de praf de copt. Eu însă pun mereu. 

Turnăm compoziția într-o tavă, în care am pus hârtie de copt /unsă cu unt (ulei, margarina, untură etc.) și tapetată cu făină. Deasupra punem murele. Așa cum vă spuneam eu am avut mure din alcool, dar merg foarte bine și murele proaspete sau din congelator.  

Presărăm puțin zahăr.

Dăm tava la cuptorul încălzit în prealabil, pentru 40 minute la 175 grade (funcția pastry la cuptoarele electrice).

Când e gata, scotem tarta, o lăsăm să se răcorească puțin, o pudrăm cu zahăr și o tăiem. 

PS- poze ”profi” n-am , așa cum vă spuneam, am fost pe fugă, însă era musai să vă arăt și vouă ce minunații puteți face cu murele care sunt din plin în această perioadă.

S-aveți poftă !

Lichior de mure / Florio

Lichiorul asta de fructe (visine, cirese, mure, afine etc) făcut în casă m-a însoțit în mai toată copilăria mea. Nu exista an în care mama să nu-l facă. De cele mai multe ori din cireșe amare. Cu alcool de calitate și neapărat esență de migdale, care dă un gust aparte, puțin amărui. I se spunea cherry. Când ma lăsa să gust din licoarea dulce amăruie eram cel mai fericit copil. 

În timp însă, parcă s-a pierdut misterul care învăluia băutura miraculoasă. Zilele astea însă, având o tufă generoasă de mure în gradină, m-am hotărât să încerc să fac și eu clasicul cherry, însă nu mai știam exact rețeta. Am dat o căutare pe net sub diverse denumiri și până la urmă am găsit-o sub denumirea de florio. Ce m-am mai bucurat. Fix ca atunci când eram copil și mă lăsa mama să bag un deget în pahar, să gust.

Ce este florio de fapt? Florio este o bautura alcoolica aromata, perfecta pentru mesele in familie / alături de prieteni. Bautura trebuie sa stea 10-15 zile la macerat, asa ca trebuie preparată din timp.  

Ingrediente:

1 l alcool dublu rafinat, 
1 l vin rosu , 
1 l sirop fructe (de mure in cazul meu),
1 esenta migdale

Preparare:

Amestecam alcoolul cu vinul rosu într-o sticla. 

Adaugăm esenta de migdale si siropul de fructe (mure) si agitam bine de tot continutul. 

Eu am folosit sirop făcut în casa însa merge perfect si siropul din comert.

Pentru siropul făcut în casa am avut 1 kg de mure proaspete peste care am adăugat 1,5 kg zahar și le-am lăsat la macerat 7 zile, agitând din când în când borcanul. .

Lăsam sa se macereze 10-15 zile, timp în care agitam zilnic sticla.

Când este gata scurgem uleiul de la esenta de migdale ramas deasupra bauturii si strecuram prin tifon.

Punem licoarea în sticle și o păstrăm la loc răcoros.

Zuleiha deschide ochii

„(...) habar nu avea cum se poate să iubești o femeie. Poți să iubești numai lucruri mărețe: Revoluția, Partidul, Patria. Dar femeia? Cum să exprimi cu același cuvânt ce simți față de două lucruri atât de diferite – să pui pe același taler al balanței o femeie oarecare și Revoluția?”

O carte pe care am citit-o aproape pe nerasuflate, în doar două zile. O carte care surprinde în cele mai mici detalii lupta unei femei pentru supravietuire, dorința de a deveni mamă, supravietuirea și tainele iubirii. 

Zuleiha este o femeie căsătorită de la o vârstă fragedă cu Murtanza un bărbat muncitor și aprig. Un bărbat care nu știe ce înseamnă iubirea, fiind călăuzit doar de poftele fizice.
Ea îți trăieste viața într-o gospodărie alături de soț și de soacra - surda și oarbă - poreclită Strigoaica .

La începuturile comunismului, soțul său este ucis, iar Zuleiha este deportată în Siberia . Desi în satul de tătari unde locuise pierduse patru fete imediat după naștere, în Semruk , așa cum și-au denumit locul unde au luptat pentru supraviețuire, Zuleiha naște un băiat firav care câștigă lupta cu moartea. 

În Siberia Zuleiha învață că iubirea poate fi și altfel, poate naște trairi și sentimente care sa te zguduie din toata ființa, alături de Ignatov, ucigasul soțului ei și totodată persoana care a salvat-o de la moarte.

”Ignatov se aşază în faţa ei, întinde mâna către basmaua ei… Nu de el s-a speriat atunci, ci de ea însăşi: fiindcă la o singură privire a lui s-a transformat toată în miere, s-a prelins ca mierea să-l întâmpine, oarbă, surdă, uitând de toate, până şi de copilul care se juca ceva mai încolo. Şi nu şi-a îndreptat puşca împotriva lui, ci împotriva fricii ei, a fricii de a păcătui cu ucigaşul soţului ei.”

Un roman care descrie lupta pentru supraviețuire și modul în care oamenii se pot schimba și adapta oricăror condiții pentru a supraviețui. 

Un roman care prezinta lupta unei mame pentru copilul ei și puterea de care această dă dovadă când este nevoită să renunțe la el, pentru a-l ști în siguranță.

”Zuleiha nu mai poate să ţină durerea în ea, durerea explodează şi inundă totul în jur – apa sclipitoare a Angarei, malahitul malurilor şi dealurilor, faleza pe care stă ea, bolta înspumată de nori albi. Pescăruşii spintecă aerul cu lamele aripilor – şi o doare, vântul îndoaie vârfurile stufoase ale brazilor – şi o doare, vâslele lui Iusuf despică apa râului, purtându-l spre orizont, spre Enisei – şi o doare. O doare să privească toate astea. O doare până şi să respire. Ar închide ochii, să nu vadă nimic, să nu simtă, dar…”